Pr. Selafiil despre marturisirea Sf. Nicolae

Din cartea „Dragostea care nu cade niciodată”

Ed. Cathisma

Bucureşti, 2008

Ieromonah Savatie Baştovoi

În România, în timpul Liturghiei, au invitat un cardinal catolic în altar şi l-au aşezat pe locul înalt [un tron în altar pe care se aşează doar episcopul].

Catolici? Ei, treaba lor ce-or făcut ei acolo. I-or făcut cinste omenească, dar Dumnezeu nu i-o făcut. Numai Dumnezeu, dacă a arăta El dreapta credinţă! Dar cu aiştia n-o mai scoţi la capăt, ei au dreptatea lor. Spune ei, iaca aşă, aşă, aşă, Dumnezeu o arătat dreapta noastră credinţă prin minuni.

De ce se spune că la Sobor Sfântul ierarh Nicolae nu-l suferea pe Arie? Aşa de tare era el avan, Sfântul Nicolae! Şi când mărturisea el dreapta credinţă s-o supărat şi i-o tras o palmă. Sfinţii Părinţi or luat şi l-or judecat, vrasăzică, pe Sfântul Nicolae şi l-or dat la pedeapsă într-o cameră. Şi când s-or dus a doua zi dimineaţă, că ei l-or dat dezbrăcat, l-or găsit îmbrăcat cu veştminte şi cu Evanghelia în mână. Şi atunci or văzut anume că el îi drept, vrasăzică. Dumnezeu o arătat că râvna lui care era deasupra ereticilor îi bună.

Dar Sfântul Spiridon ce-o făcut la Sobor? O luat o cărămidă şi o zis: fraţilor, vedeţi? Cărămida asta îi făcută din trei materii: din lut, şi din apă şi din foc. Şi-i una, nu-s două, nu-s trei, îi una – o cărămidă. Când o strâns -o în mână, o ieşit sus focul, jos apa, şi în mână o rămas lutul. Şi aşa el o arătat că Dumnezeu nostru îi unul în trei feţe: Tatăl, Fiul şi Sfântul Duh.

Dar Sfântul Ioan Damaschin, că i-o tăiat ereticii mâna ca să nu mai scrie în apărarea sfintelor icoane? Dar el s-o rugat şi Maica Domnului i-o lipit mâna înapoi, şi i-o lăsat numai aşa o vârcă de sânge, aşa dimprejur, ca semn că o fost tăiet. Şi el n-o mai stat acolo în Damascul lui, s-o dus la Ierusalim, acolo, în Valea Plângerii, unde era Mânăstirea lui Sfântul Sava, şi acolo s-o făcut călugăr. Şi-apoi el o scris multe rugăciuni către Maica Domnului, către Mântuitorul, către Dumnezeu, vrasăzică. Multe rugăciuni o scris el. Iaca, vrasăzică, noi credem în lucruri care se văd, pe care le-a văzut şi despre care or scris Părinţii. Şi noi credem numai în cuvintele lor.