Din cartea „Minuni ale Sfântului Nicolae”

Ed. Sophia, Bucureşti, 2007

Scriu spre slava Sfântului nostru îndrăgit – Părintele Nicolae, Făcătorul de minuni, pe care îl socotim apărătorul familiei noastre. Nu demult, soţul meu a fost reţinut la poliţie. Toată noapte am citit rugăciuni şi acatistul Sfântului Nicolae, iar dimineaţa, dintre toţi cei reţinuţi, doar el a fost eliberat şi, pe deasupra, fără nici o amendă – asta cu atât mai mult, cu cât putea să ajungă în instanţă.

Noi, vreme de mulţi ani nu am putut avea copii. Şi iată că Dumnezeu ne-a miluit şi am rămas însărcinată. După ce au trecut mai bine de patru luni din vremea sarcinii, am căzut, alunecând pe gheaţă, însă nu mi s-a întâmplat nimic, decât că m-am speriat uşor. Toţi s-au minunat de această întâmplare, însă eu ştiu ca prin milostivirea Sfântului Nicolae, atunci când am căzut pe gheaţă, am simţit de parcă m-aş fi aşezat pe o pernă pufoasă.

Sfântul Nicolae este prezent în chip nevăzut în toată viaţa noastră şi chiar părintele Ioan Mironov i-a spus fiului nostru că simte acoperământul Sf. Părinte asupra familiei noastre.

Evghenia Baranova

Sankt Petersburg

Posted in ocrotitorul celor intemnitati, ocrotitorul familiei Tagged: minune, ocrotitor al familiei, Sf. Nicolae ]]> http://sfnicolae.wordpress.com/2009/04/18/aparatorul-familiei/feed/ 0 Petre icoana http://sfnicolae.wordpress.com/2009/04/09/bunica-ecaterina/ http://sfnicolae.wordpress.com/2009/04/09/bunica-ecaterina/#comments Thu, 09 Apr 2009 19:28:34 +0000 Petre http://sfnicolae.wordpress.com/?p=481 ]]>

Din cartea „Noi minuni ale Sf. Nicolae”

Editura Cartea Ortodoxǎ, Bucureşti, 2004

In grădină înflorea liliacul, iar în casă murea bunica Ecaterina. Avusese o viaţă grea. Fusese milostivă cu oamenii, blândă şi muncitoare. Se străduia să-i ajute pe toţi. Nu voia să fie nimănui o povară şi, când s-a îmbolnăvit, a început să se roage: „Sfinte părinte Nicolae, milostive, ia-mă la tine!” Plângea fiica, tăceau nepoţii.

Cu puţin timp înainte de ziua Sfântului Nicolae, bunica i-a şoptit fiicei sale: „Valea, mi s-a spus că trebuie să mă spovedesc înainte de moarte”. Fata ar fi vrut să-i amintească: „Mamă, la noi nimeni nu a fost spovedit! Cine putea să-ţi spună aşa ceva?”, însă a tăcut şi, plângând, a ieşit afară, ca să îndeplinească ultima rugăminte a mamei sale iubite. Dar de cine să întrebe?

In oraş nu era nici-o biserică, trăiau timpuri grele, când era periculos şi să stai de vorbă cu un preot. Dar, pentru a fi cu inima împăcată, a întrebat-o pe prima femeie care i-a ieşit în cale: „Nu ştiţi la cine a venit părintele?” „La ce vă trebuie?” Ea i-a povestit necazul său. Femeia a condus-o la casa unde venise preotul la rugămintea credincioşilor.

Bunica Ecaterina s-a spovedit, s-a împărtăşit şi, trei zile mai târziu, în ziua pomenirii Sfântului Nicolae, în zori, s-a stins din viaţă.

Roaba lui Dumnezeu Nadejda,

regiunea Krasnodar

Din cartea „Noi minuni ale Sf. Nicolae”

Editura Cartea Ortodoxǎ, Bucureşti, 2004

Această întâmplare a avut loc în satul nostru, în ziua de 22 mai 1956. O femeie, Antonina, cu fiul său, Serioja, în vârstă de trei ani, lângă ea, s-a apucat să-şi împrejmuiască grădina. Bunica ei, o femeie credincioasă, a atenţionat-o să nu lucreze în ziua Sfântului Nicolae, Făcătorul de minuni. Antonina i-a răspuns că sărbători sunt multe, iar munca nu aşteaptă, şi s-a apucat de lucru. Peste 15-20 de minute femeia s-a alarmat brusc: „Unde-i Serioja?” Copilul nu era nicăieri. A căutat peste tot. Vecinii şi noi, elevii, ne-am pornit să căutăm băieţelul în pădure, însă fără nici un rezultat.

A treia zi, vânzătoarea de la magazinul din sat a plecat pe cal în satul vecin, după marfă, şi la 11 km de sat l-a zărit pe Serioja. Stătea nu departe de drum, pe un muşuroi de furnici. Băieţelul mărturisea că un bătrân îl lăsase acolo, spunându-i: „Stai aici. Vor veni oamenii şi te vor găsi”. Uimitor era că furnicile nici nu îl atinseseră, deşi era îmbrăcat subţire.

Cu timpul, sătenii au ajuns la concluzia că acest bătrân nu putea fi altul decât Sfântul Nicolae, Făcătorul de minuni.

Roaba lui Dumnezeu Galina,

regiunea Kemerovo

Din cartea „Noi minuni ale Sf. Nicolae”

Editura Cartea Ortodoxǎ, Bucureşti, 2004

S-a întâmplat la începutul războiului, într-un orăşel de lângă Moscova, Balaşih. In familia Soloviov erau patru copii. Iarna, mama s-a îmbolnăvit grav, era pe moarte. Fiica ei de zece ani, Parascheva, stătea la geam şi plângea. Deodată ea a auzit o bătaie în geam. Parascheva a şters uşor cu degetul un colţ din geamul îngheţat şi a văzut un bătrân care avea peste umăr o panglică. El i-a spus:

- Fetiţo, nu plânge! Mama ta nu va muri.

Parascheva s-a liniştit şi s-a dus să le povestească vecinilor întâmplarea.

- Mama nu va muri. Mi-a spus un bătrân.

- Care bătrân?

- Cel care a bătut la noi în geam. Avea o panglică pe umăr. El mi-a spus că mama nu va muri.

I-au arătat câteva icoane. Intr-una din ele l-a recunoscut pe Sfântul Nicolae, care era înfăţişat cu omofor şi cu Evanghelia în mână.

Vinogradova,

Oraşul Lipeîk

Din cartea „Noi minuni ale Sf. Nicolae”

Editura Cartea Ortodoxǎ, Bucureşti, 2004

Când în Kaliningrad s-a târnosit o nouă biserică în cinstea Mântuitorului Hristos, eu m-am dus la prima slujbă. La pangar atenţia mi-a fost atrasă de o icoană a Sfântului Nicolae. Tot drumul spre casă mă încălzea sentimentul de evlavie pentru noua icoană. Când însă am intrat cu ea în casă, fiica mea a luat icoana în mâini şi imediat a dat-o la o parte cu dispreţ, spunând: „De ce ai mai cumpărat-o? Şi aşa ai prea multe icoane şi mai spui că nu ai bani nici măcar de pâine!” Cu durere în suflet, i-am răspuns: „Eu nu-ţi impun să crezi. Dar despre Dumnezeu şi icoane te rog să nu vorbeşti niciodată urât. Nu judeca ceea ce nu ştii!” Câteva ore mai târziu, maşina în care se afla ea a avut un accident. Dintre pasagerii celor două maşini care s-au ciocnit, doar ea a suferit; ceilalţi s-au ales numai cu o sperietură, pe când fiica mea avea fractură de bazin, o puternică comoţie cerebrală, răni la cap, la faţă, la mâini şi la picioare. I-am spus că toate acestea i-au fost date ca o lecţie pentru atitudinea ei neserioasă faţă de icoane şi credinţă. M-am rugat Sfântului Nicolae pentru iertarea şi însănătoşirea ei. In prezent, fiica mea este sănătoasă. Din păcate, ea nu a ajuns încă la o credinţă fermă, deşi nu mai are nici-o îndoială.

Liubovi Nikitina,

Oraşul Kaliningrad