Archive for Ianuarie 2008

Cum a salvat Sf. Nicolae cei trei voievozi de la moarte

Posted on Ianuarie 31, 2008. Filed under: minune | Etichete:, |

În vremea aceea, s-a făcut o tulburare în Frigia cea mare, de care auzind împăratul Constantin a trimis trei voievozi împreună cu ostaşii cei ce erau sub dînşii să liniştească acea tulburare. Iar numele voievozilor sînt acestea: Nepotian, Ursul şi Erpilion. Aceştia, cu multă sîrguinţă, plecînd din Constantinopol au venit în oarecare liman al eparhiei Lichiei, care se numeşte malul Andrian, unde era o cetate. Şi de vreme ce nu le da mîna să meargă, pentru că marea era învolburată, aşteptau la limanul acela liniştirea mării. Atunci, unul din ostaşi ieşind din corabie ca să cumpere cele de trebuinţă, lua cele străine cu sila, precum este obiceiul ostaşilor. Adeseori făcînd acestea, făceau pagubă celor ce vieţuiau acolo. Pentru această pricină s-a făcut gîlceavă şi tulburare, ba şi război era să se facă din amîndouă părţile, la locul ce se numea Placomata.

Înştiinţîndu-se de aceasta, Sfîntul Nicolae nu s-a lenevit a merge singur către ţărmul acela şi în cetate, ca să potolească cearta dintre dînşii. Apoi, îndată, toată cetatea şi voievozii, auzind de venirea sfîntului, i-au ieşit în întîmpinare şi s-au închinat lui. Sfîntul a întrebat pe voievozi de unde sînt şi unde merg? Ei au zis că sînt trimişi de împărat în Frigia să potolească tulburarea ce s-a făcut acolo. Sfîntul i-a sfătuit să dea învăţătură ostaşilor lor ca să nu facă supărare poporului. Apoi, luînd pe voievozi în cetate, i-a ospătat cu dragoste. Iar ei, certînd pe ostaşi, au potolit tulburarea şi s-au învrednicit de binecuvîntarea sfîntului.

(mai mult…)

Citește articolul întreg | Make a Comment ( None so far )

Minunea Sfântului Pãrintelui nostru Nicolae, pentru Vasile, fiul lui Agricola

Posted on Ianuarie 30, 2008. Filed under: minune | Etichete:, |

Nu socotesc cu dreptate nici cu vrednicie sa tac si sa nu grăiesc acest cuvânt, despre o alta minune a Sfântului si Cuviosului Părintelui nostru Nicolae.

Era un om oarecare, anume Agricola, cu bunatati si evlavie vieţuind si având un fiu, unul născut, anume Vasile si care trăia in tara Antiohiei, aproape fiind de sarazini. Ci, cu darul lui Dumnezeu fiind împodobit, era imbelsugat si cu avuţie multa. Si avea credinţa multa spre Sfântul Părinte Nicolae. Pentru aceasta, in toţi anii, la pomenirea Sfântului petrecea ziua aceea cu prăznuire si punea mese pentru săraci si pentru vecini, prieteni si alţii. Insa era o biserica zidita in numele Sfântului Nicolae, departe fiind de cetate ca la cinci stadii, si acolo, in tot anul, se adunau noroadele la pomenirea Sfântului Nicolae.

Iar intr-un an, la slăvita lui pomenire, mult popor venind la praznic in sfânta lui biserica, atunci si binecredinciosul acela işi trimise pe fiul sau Vasile cu slugile sale, si zise lui: „Mergi, fiule, la biserica Sfântului Nicolae si sa faci după obicei, precum te-ai învăţat de la noi in anii trecuţi, adică la cântarea de seara, cu frica stand, sa iei aminte, aşişderea la Utrenia toata si la dumnezeiasca Liturghie; după aceea sa te întorci in casa noastră la masa, iar eu si maica ta vom rândui cele ce sunt de trebuinţa săracilor.:” Deci, Vasile, acestea auzindu-le de la tatăl sau, s-a dus cu bucurie. Iar când a fost in vremea cantarii Utreniei, iată, fara de veste, au năvălit sarazinii si, înconjurând biserica, au robit tot poporul, asemenea si pe Vasile, fiul lui Agricola, si l-au dus in insula Creta si l-au dat pe el lui Amira, dregătorul, ca era foarte frumos. Si i-a poruncit lui domnul sarazinilor sa se afla pururea înaintea fetei lui, iar pe alţii i-a vândut, ba pe unii si in temniţa i-a închis.

(mai mult…)

Citește articolul întreg | Make a Comment ( None so far )

Una din minunile Sfântului Nicolae: cum a izbăvit de la înec un dreptcredincios

Posted on Ianuarie 29, 2008. Filed under: minune | Etichete:, |

 

Un om oarecare din Constantinopol, cu frica de Dumnezeu si credincios in Hristos, care iubea pe Sfântul acesta si era iubit si el de dansul, vrând oarecând sa facă o călătorie in alta tara, grăbindu-l treaba ce avea, s-a dus la biserica Sfântului de si-a făcut rugăciunea după obicei si, luandu-si ziua buna de la rude si de la prieteni, a intrat in corabie. Iar când a fost la 9 ceasuri din noapte, s-au sculat corăbierii sa întoarcă si sa întindă pânzele, începând alt vânt. Deci, intru acea vreme, s-a sculat si acest smerit om sa meargă după apa si, având toţi de lucru cu întinsul pânzelor, s-a întâmplat ca s-a împiedicat si a căzut in mare. Si, fiind întuneric si vântul pornind corabia înainte, n-au putut corăbierii sa-l ajute cu nimic, ci plângeau de amara moarte a acelui om. Iar el, cazând in mare, cum era îmbrăcat, si aflându-se acum in largul marii, a zis: „Sfinte Nicolae, ajuta-mi!

(mai mult…)

Citește articolul întreg | Make a Comment ( None so far )

Un filmulet despre Sf. Nicolae

Posted on Ianuarie 27, 2008. Filed under: Fără categorie | Etichete:, , , |

Citește articolul întreg | Make a Comment ( None so far )

Palma si mângâierile Sfântului Nicolae

Posted on Ianuarie 26, 2008. Filed under: apologie, mangaiere, palma Sf Nicolae | Etichete:, , |

Sfântului Nicolae – Palma si mângâierile

Cristian TABARA
Lumea credinței, anul II, nr. 1(6)


Miroase deja a colaci si a vin, in ciuda faptului ca mai este
încǎ mult pana la sfârșitul Postului Nașterii Domnului. E abia începutul lui decembrie, dar e praznic mare, fiindcă Biserica Ortodoxa din toata lumea aduce cinstire Sfântului Nicolae, iubit, dar si temut, fǎcǎtor de minuni, dar si pălmuitor al păcatului si pǎcǎtoşilor. Si cum mulți ii poarta numele si-l au drept patron spiritual, plutește in aerul rece al iernii aroma unor petreceri. O fi bine, însǎ? O fi, oare, marele sfânt mulțumit ca, in numele lui, credincioșii ar putea sa încalce Postul? Nu ne-am alege, oare, cu o palma de la Sfântul Nicolae? Ar putea, însǎ, Nicolae sa ne pălmuiască, din moment ce mulți cred ca el nu e decât un personaj mitologic?


Ei bine, dragilor, Sfântul Ierarh Nicolae nu este deloc un personaj mitologic. El a fost, după cum vedeți, unul din vlădicii Bisericii noastre: a fost arhiepiscopul Mirei, o localitate din vechea Licia, in Asia Mica. A trăit ca voi si ca mine, dar a știut mult mai bine ca mine sa tina poruncile lui Dumnezeu si
învǎţǎturile Sale, ajungând sa păstoreasca sufletele creștinilor secolului 4, intr-o vreme tulburata pentru Biserica. Ieșitǎ de sub prigoana, Biserica creștinǎ s-a extins cu mare repeziciune, învǎţǎturile ei capǎtând uneori adăugiri si interpretări greșite, date tocmai de către creștinii zeloși, cum ar fi Arie, si care erau pricina de apriga ruptura intre credincioși si intre teologi. Văzând atâta tulburare intre supușii săi, împăratul Constantin cel Mare a poruncit ca învǎţatii si marii trăitori creștini sa se adune in așa-numitele sinoade, in care sa lămurească adevărata învǎţǎtura dumnezeiasca, așa cum a fost ea lăsata de Mântuitor, nu rǎstǎlmǎcita de oameni. La primul sinod, cel de la Niceea, din anul 325, învǎţǎtura greșitǎ a episcopului Arie a fost combătuta cu mult zel de către teologii rǎmași in litera Bibliei si a Tradiției, intre care si arhiepiscopul Nicolae. Atât de puternic a argumentat Nicolae si atât de incapatanat a fost Arie încât, îngrijorat de ruptura care se putea face in Biserica, viitorul sfânt i-a dat ereticului o palma zdravăna, in plin sinod. Năucitul Arie n-a înţeles, însǎ, nimic, iar Biserica a fost nevoita sa se lepede de el si de invatatura lui, condamnata prin hotărâre sinodala. De la palma Sfantului Nicolae a rămas obiceiul ca, in 5 decembrie (ajunul praznicului), celor neascultători sa li se dea o joarda in semn de avertisment. Dar, v-ați întrebat vreodată de ce in colindele românești se cânta, in plina iarna, despre florile dalbe, flori de mar, sau despre marut, mărgăritar? Ce mar ar putea face in decembrie flori dalbe? De ce tocmai mar, de ce tocmai flori? Pentru ca batranii noștri știau de la bǎtrânii lor ca acea joarda a Sfântului Nicolae trebuie sa fie una de mar, iar daca aceasta, pusa in apa, va înflori pana de Nașterea Domnului, înseamnă ca sfântul a mijlocit pentru iertarea celui căruia i-a dăruit crenguța flori dalbe. Încercați, dar, si vedeți ce vrednicie ați avut in fata oamenilor si a lui Dumnezeu, măsurata de marele ierarh Nicolae!


Dar vrednicul arhiepiscop al Mirelor Lichiei a avut măsura lucrurilor atât de buna,
încât a știut ca după mustrare se cere mangliere si ca încercările vieții pot fi pentru unii prea apǎsǎtoare. A dăruit mult săracilor, a liniștit pe întristați, a vindecat cu putere de la Dumnezeu pe bolnavi, arătând lumii slava Tatălui ceresc. A rămas in seama ierarhului Nicolae o poveste adevărata, dureroasa si mişcǎtoare, care nu se deosebește cu nimic de cele din zilele noastre, deși s-a petrecut in secolul 4. Zic cei vechi ca, intr-o zi, a aflat Nicolae despre un tata din cetatea Mira care, de durere ca nu are zestre suficienta sa-si mărite cu cinste fiicele, plănuia sa le ia zilele si apoi sa se omoare, ca nu cumva fetele sale sa fie nevoite sa ajungă batjocura bǎrbaţilor avuți. Mișcat de durerea tatălui si îngrijorat de soarta fetelor si a bǎtrânului, Nicolae a poruncit slugilor sale sa ia câteva pungi cu galbeni si sa le strecoare in casa familiei aceleia, in taina, așa încât sa nu se știe de unde vin banii, si sa se împiedice o grozăvie. Iar daca mai târziu s-a aflat, a fost pentru ca slugile au vestit lumii ce fel de om a fost acela care i-a dat o palma grea rătăcitului Arie. Dar s-a aflat numai după ce Dumnezeu l-a chemat la El, in 6 decembrie 340 sau 343, pe arhiepiscopul a cărui palma a dăruit, după împrejurare, mustrare sau mângǎiere.


Fie ca noi
înşine sa ne îndreptam intr-atât încât Sfântul Mare Ierarh Nicolae sa găsească de bine sa ne mângǎie mai mult si sa ne mustre mai puțin. Voi cum simțiți ca ar face Sfântul acum, daca am fi fata in fata cu el?

Citește articolul întreg | Make a Comment ( None so far )

Pr. Teofil Paraianu despre Sf. Nicolae

Posted on Ianuarie 25, 2008. Filed under: Pr. Teofil Paraianu | Etichete:, |

Cei mai mulți sfinți sunt ai „oamenilor mari”, care le înțeleg mǎreţiile. Sfântul Nicolae este si al „oamenilor mici” si, prin aceasta, al tuturor. La el se gândesc toți cei care-l așteaptă ca aducător de daruri. Îndreptător credinței si chip blândeţilor, de când a propovăduit in Mira Lichiei – unde a fost episcop – s-a impus in conștiința credincioșilor contemporani cu el si a rămas contemporan cu toate generațiile de credincioși. A câştigat cu smerenia cele înalte si cu sărăcia cele bogate. A fost sărac pentru ca n-a vrut sa fie bogat, a fost sărac pentru ca i-a ajutat pe cei săraci. I-a ajutat din prisosul lui pe semeni, pentru ca a știut ca prin milostenia sa se apropie de Cel Ce a spus: „Fericiți cei milostivi, ca aceia se vor milui.” A fost doritor de înmulțirea binelui si a bucuriei si a intervenit pentru ajutorarea celor ce erau sa piară in păcat.

E firesc sa ne întrebam: Oare, daca Sfântul Nicolae – care, după numele sau înseamnă „Biruitor de popoare” – ar fi in vremea noastră si ar birui rǎutǎţile din sufletul nostru si gândurile cele rele din mintea noastră cu mijlocirile sale sfinte, daca ar fi, deci, contemporanul nostru, oare ce ne-ar indemna el mai mult sa facem?

Fǎrǎ îndoiala ca, fiind el milostiv, ne-ar indemna sa fim milostivi, fiind datator de daruri, ne-ar indemna s-avem si noi ceva de dat. De dat Mântuitorului prin frații săi cei mici. Sa avem si noi ceva de oferit Domnului Nostru Iisus Hristos, din ceea ce am agonisit noi prin munca noastră cinstita. Ne-ar indemna sa avem ceva, dar nu pentru noi, ci sa avem pentru alții, pentru frații noștri care au trebuința de ajutorul nostru. Sa facem in așa fel incit ceea ce la noi este de prisos sa fie de ajutor celor care au lipsa. Sfântul Nicolae Cel Milostiv ne-ar indemna sa fim ca el. Sfântul Nicolae Cel Datator de Daruri ne-ar indemna sa fim si noi oferitori de daruri. Si sa facem aceasta cu inima curata, cu dorința de a împlini lipsurile celor lipsiți. Sa o facem cu inima de părinte, de frate, de fiu, de prieten, cu inima care aduce mulțumire, aduce seninătate. Pentru ca, zice Isaac Sirul, atunci când oferi ceva, cuiva, veselia fetei tale sa fie mai mare decât darul pe care-l oferi. Daca am putea face si noi așa, sigur s-ar bucura si Nicolae, a cărui sfânta pomenire o facem astăzi. Caci el ne e apropiat de suflet si-l putem cinsti numai daca suntem si noi milostivi si buni si iertători si induratori cum a fost el, sau cum putem fi noi, la masurile noastre, îndrumați de el. Sa spunem, deci, împreuna: „Cu mila ta, Sfinte, sfinților te-ai arătat, ca Evanghelia lui Hristos, primind-o, cuvioase, ti-ai pus sufletul pentru poporul tău, mântuit-ai pe cei nevinovați din moarte, pentru aceștia te-ai sfințit ca un mare tăinuitor al darului lui Dumnezeu”.

Sfinte Nicolae, roagă-te Domnului pentru noi. Amin!

(Meditație la praznicul Sfântului Ierarh Nicolae, difuzata in emisiunea „Noapte Albastra”, de la Radio Romania Actualitǎţi – luni, orele 24.00-3.00. Realizatori: Pusa Roth si Marian Megan. Redactor: Lucia Stana Sevianu.)

Sursa: www.nistea.com

Citește articolul întreg | Make a Comment ( None so far )

De ce e atat de popular Sf Nicolae?

Posted on Ianuarie 24, 2008. Filed under: Fără categorie | Etichete:, , |

Sfântul Ierarh Nicolae care, dimpreună cu Sfântul Cassian Romanul, se îndreaptă degrabă si-nvesmântat in straie strălucitoare spre locul unde au laolaltă întâlnire cu Dumnezeu. Pe drum cǎruţa unui taran, adânc înepenita in glod. Sfântul Nicolae parca ar dori sa se oprească si sa dea celui necăjit o mana de ajutor. Îl cearta însa Cassian: Se poate, sa întârziem, ferească sfântul, la întâlnire si sa ne înfǎţişǎm înaintea Domnului cu haine mânjite de noroi sau, mai tii minune, sfâșiate? Aşa o fi, așa este, încuviinţează Sf. Nicolae, dar nici pe năpăstuitul asta nu-l putem lasă la voia intamplarii si trece pe lângǎ el ca preotul si levitul din parabola samariteanului milostiv. Si nici una, nici doua, îşi sufleca poalele hlamidei , îşi sufleca mânecile stiharului si coboară alături de taran, punând voiniceste umărul sub codarla . Se zbate, se opintește, asuda, se umple de mâzga, răsufla din greu, iar încearcă, i se fac vesmintele harcea-parcea…Dar pana la urma caruta e scoasa la drum drept si omul vesel si bucuros, blagoslovindu-si binefăcătorul, isi poate urma calea. Sf. Cassian, întretimp, privind cele ce se întâmpla, da nedumerit din umeri si pleacă zorit nevoie mare.

Sosesc amândoi la întâlnire. Sf. Cassian adăsta (pe jăratic) de multa vreme când, in sfârșit, apare si bietul Nicolae, gâfâind, abia trăgându-si sufletul si intr-un hal de murdărie si neorânduiala de neînchipuit. Sfântul Cassian e uimit si nițel scandalizat. Atotputernicul, atunci, ce face? Pe Sf. Cassian îl primește cu glaciala politețe, pe Sf. Nicolae cu mare prietenie. Si le grăiește astfel: Numele tău, imaculatule si neîntârziatule, respectuosule si mult protocolarule, va fi purtat doar de unul din zece mii de oameni – si încǎ! Si vei fi prăznuit numai o data la patru ani. Iar al tău, o mult mânjitule, nepunctualule, neparolistule dar vrednicule iubitor de aproapele tău si adevărat ucenic al mult compătimitorului Meu Fiu, va fi printre cele mai populare din lumea toata.

Talcul istorisirii este ca Sf. Nicolae nu a întârziat. Mai mult decât atât. A sosit înainte de Cassian. Caci in clipa chiar când si-a suflecat mânecile si si-a sumes hlamida, el a stat in fata lui Dumnezeu. Așa ne apropiem de Dumnezeu, făcând binele; atunci ne acorda El audienta (aude rugăciunile noastre). N-a fost nevoie de prezenta fizica a Ierarhului pentru ca, prin fapta sa, a luat-o înaintea celuilalt si a străbătut distantele cu iuțeala gândului.

Citește articolul întreg | Make a Comment ( None so far )

Liked it here?
Why not try sites on the blogroll...