Archive for Februarie 2008

Sf. Nicolae salveaza trei fete de la desfranare

Posted on Februarie 28, 2008. Filed under: casatorie, minune, ocrotitor al casatoriei | Etichete:, , |

Pentru ca multele lui milostenii sa fie mai cu lesnire cunoscute, sa aratam una si anume: Era un barbat in cetatea aceea, dintre cei slaviti si bogati, care mai pe urma a ramas sarac si neslavit, caci viata veacului acestuia este nestatornica. Barbatul acela avea trei fete foarte frumoase si acum, fiind lipsit de toate cele de trebuinta, nu avea nici hrana, nici imbracaminte si cugeta sa-si dea fetele sale spre desfranare, iar casa sa sa o faca casa necurata, pentru saracia lui cea mare, ca doar astfel sa aiba ceva de folos si sa cistige pentru el si fetele sale imbracaminte si hrana. Vai, in ce fel de ganduri necuvioase alunga pe om saracia cea mare! Deci batranul acela fiind in astfel de cugete rele si gandul sau cel rau vrand acum a-l aduce cu ticalosie in fapt, Dumnezeu Care nu voieste a vedea in pierzare firea omeneasca, ci cu iubire de oameni, se pleaca spre nevoile noastre, a pus bunatate in inima placutului Sau, Sfantul Nicolae si l-a trimis spre ajutor catre barbatul care era sa piara cu sufletul, prin insuflare tainica, mangiind pe cel ce era in saracie si scapandu-l din caderea pacatului.

Deci, auzind Sfantul Nicolae de lipsa cea mare a barbatului aceluia si prin dumnezeiasca descoperire instiintandu-se de cugetarea lui cea rea, i-a parut foarte rau pentru dansul si a cugetat ca astfel cu mana sa cea facatoare de bine, sa-l rapeasca impreuna cu fetele sale ca din foc de la saracie si de la pacat. Insa n-a vrut sa fie de fata cu barbatul acela, ca sa-i spuna despre facerea sa de bine, ci, in taina a cugetat sa-i dea aceluia milostenia sa cu indurare. Si aceasta vrea s-o faca pentru doua pricini: intai ca sa scape de slava omeneasca, pentru ca tinea seama de ce zicea Evanghelia: Luati aminte, sa nu faceti milostenia voastra inaintea oamenilor; si, al doilea, ca si pe barbatul acela, care odinioara era bogat iar acum ajunsese in mare saracie, sa nu-l rusineze, caci stia ca sunt grele unele ca acestea, celor ce din bogatie si din slava cad in saracie, fiindca se rusineaza sufletele acelora, aducandu-le aminte de bogatia cea mai dinainte. Pentru aceasta, a gandit a face asa, dupa cuvantul lui Hristos: Sa nu stie stanga ta, ce face drepta ta. Caci atat de mult fugea de slava omeneasca, incat chiar de acela caruia ii facea bine se sarguia a se tainui pe sine.

(mai mult…)

Citește articolul întreg | Make a Comment ( None so far )

Pr. Proclu indeamna fetele sa se roage Sf. Nicolae pt casatorie

Posted on Februarie 28, 2008. Filed under: casatorie, Pr. Proclu, rugaciune | Etichete:, , |

Citește articolul întreg | Make a Comment ( 2 so far )

Ochii tai s-au dat mie

Posted on Februarie 25, 2008. Filed under: minune | Etichete:, , , |

Sfântul Ştefan Deciani
11 (sau 13) Noiembrie
Serbia, sec. XIV


Sfântul Ştefan Deciani s-a născut în familia Nemaniici, vestita casă domnitoare a Serbiei, familia din care mulţi au fost canonizaţi ca sfinţi ai bisericii. El era stră – stră- nepotul Sfântului Simeon (13 februarie; acesta fusese regele Ştefan Neemania, întemeietorul Serbiei). Bunica sa fusese Sfânta Elena, unchiul său era Sfântul Ştefan Dragutin, iar tatăl său era Sfântul Ştefan Milutin – toţi aceştia fiind pomeniţi de Biserică la 30 octombrie.

În 1313 Ştefan a fost amestecat într-o răscoală împotriva tatălui său. Când răscoala a dat greş, regele a simţit că „trebuia să-l orbească pe fiul său Ştefan, spre a potoli pe sprijinitorii săi şi a preîntâmpina alte răscoale”.

După ce şi-a pierdut vederea, pe când Ştefan se ruga în biserică i s-a arătat Sfântul Nicolae al Mirelor (6 decembrie) şi i-a spus: „Ştefane, nu te teme, ochii tăi s-au dat mie şi am să ţi-i înapoiez la vremea cuvenită”. Curând după aceea el a fost trimis în surghiun la mânăstirea Pantocratorului din Constantinopol. Acolo avea să petreacă cinci ani, iar „prin înţelepciunea şi nevoinţa sa, prin blândeţe şi dăruire, prin răbdare şi măreţie sufletească, Ştefan i-a întrecut nu numai pe călugării din mânăstirea aceea, ci chiar pe cei din tot Constantinopolul”. Cuvioşia sa şi înţelepciunea au ajuns a fi cunoscute chiar de împăratului, care –l numea „al doilea Iov”.

(mai mult…)

Citește articolul întreg | Make a Comment ( None so far )

Salvarea unui musulman

Posted on Februarie 21, 2008. Filed under: minune | Etichete:, , |

Din cartea „Noi minuni ale Sf. Nicolae”

Editura Cartea Ortodoxǎ, Bucureşti, 2004

 

          La mijlocul anilor `80 un creştin rus a avut prilejul să se afle într-o biserică ortodoxă din oraşul Taşkent. Acolo a văzut un musulman care cu mare evlavie şi neîncetat se închina şi aprindea lumânări în faţa icoanei Sfântului Nicolae Făcătorul de Minuni. Tot acolo, lângă icoană, între ei s-a înjghebat o discuţie şi musulmanul i-a împărtăşit minunea pe care a săvârşit-o cu el Sfântul Nicolae.

          Într-o noapte de iarnă mergea prin stepă spre un sat îndepărtat, când deodată, chiar lângă el, a auzit un urlet de lup. În câteva minute s-a văzut înconjurat de o haită de lupi. În disperare, musulmanul a strigat: „Dumnezeul rusesc şi Nicola, ajutaţi-mă!”

Şi deodată a început să sufle un vânt puternic şi s-a pornit o vijelie. Ea  a năvălit asupra lupilor şi, ridicându-i în vârtej, i-a dus în stepă.

Când vântul s-a potolit, musulmanul a văzut lângă el un bătrânel cărunt, care i-a zis: „Caută-mă în biserica rusească” şi a dispărut. Venind în biserica ortodoxă, acest om, cu mirare şi bucurie, a recunoscut în chipul Sfântului Nicolae pe „bunicuţul” care l-a salvat noapte în stepă.

           

Monahia Pelaghia

Citește articolul întreg | Make a Comment ( None so far )

Cel ce a alungat moartea

Posted on Februarie 17, 2008. Filed under: minune | Etichete:, |

Nina Kolugina, oraşul Vologda

Din cartea „Noi minuni ale Sf. Nicolae”

Editura Cartea Ortodoxǎ, Bucureşti, 2004

 

          Această întâmplare s-a petrecut în luna februarie a anului 1994. Mă aflam în vizită la fiica mea, în orăşelul Şeksna, regiunea Vologda. S-a întâmplat însă ceva neprevăzut: să fiu  internată în spital cu o hemoragie puternică. Starea mea era critică, pierdusem mult sânge…

          Şi iată că, în stare de inconştienţă, văd, după o fâşie neagră de pământ arat, o femeie îmbrăcată ca o mireasă, în alb. Uitându-mă mai atent, observ că mâinile miresei sunt negre. M-am îngrozit şi am înţeles că era moartea. Tot atunci a apărut un bătrân înalt şi luminos care m-a acoperit, aplecându-se deasupra patului. I-am reţinut chipul. După vedenie starea sănătăţii mele s-a îmbunătăţit.

          Ulterior am început să merg la biserică şi să privesc cu atenţie chipurile sfinţilor. L-am găsit pe cel pe care îl căutam: era Sfântul Nicolae Făcătorul de Minuni. În prezent merg regulat la biserica Sfântului Nicolae din oraşul Vologda.

Citește articolul întreg | Make a Comment ( None so far )

Aparatorul ostasilor

Posted on Februarie 14, 2008. Filed under: minune | Etichete:, |

 

Din cartea „Noi minuni ale Sf. Nicolae”

Editura Cartea Ortodoxǎ, Bucureşti, 2004

 

           Sunt un cazac din una din staniţele armatei căzăceşti din Orenburg. Am participat la acţiunile militare din câteva „puncte fierbinţi”. Faptul că până în prezent sunt viu i-l datorez Sfântului Nicolae Făcătorul de minuni. În 1993, înainte de a pleca în Abhazia [republică autonomă în cadrul Georgiei], am fost binecuvântat la mânăstirea Moskovsko – Donskoe, primind cu această ocazie o iconiţă cu chipul sfântului.

          Iconiţa se afla întotdeauna în buzunarul stâng de la piept şi de aceea această parte a corpului a rămas neatinsă, iar partea dreaptă a fost rănită de nouă schije, un glonte şi a suferit o contuzie de la explozie, astfel încât nici până acum nu aud cu urechea dreaptă. În Cecenia s-a întâmplat exact la fel: iconiţa se afla în buzunarul stâng, şi această parte a corpului, n-a suferit nimic, însă partea dreaptă a fost rănită grav, în aşa fel încât în prezent sunt invalid.

Cazacul Alexie

Citește articolul întreg | Make a Comment ( None so far )

Rosteşte “Tatǎl Nostru”

Posted on Februarie 10, 2008. Filed under: minune | Etichete:, |

Din cartea „Noi minuni ale Sf. Nicolae”

Editura Cartea Ortodoxǎ, Bucureşti, 2004

 

          Aceastǎ minune s-a întâmplat acum treizeci de ani în satul Nazia, regiunea Leningrad (actualul Sankt Petersburg). Sora mea mai mare, Sofia, dupǎ naşterea fetiţei, s-a îmbolnǎvit de diabet zaharat. Pe atunci avea doar douǎzeci de ani. Şi iatǎ cǎ într-o noapte, la fereastrǎ, i-a apǎrut Sfântul Nicolae. Când Sofia s-a trezit, a vǎzut un bǎtrânel, însǎ nu s-a speriat pentru cǎ imediat l-a recunoscut ca fiind Sfântul Nikoluşka (diminutiv rusesc pentru Nicolae).

          El s-a apropiat de ea şi i-a spus: „Rosteşte <<Tatǎl Nostru>>”. Sora mea l-a ascultat şi a început, dupǎ putinţǎ, sǎ rosteascǎ „Tatǎl Nostru”. A mai trǎit dupǎ aceea încǎ douǎzeci şi şapte de ani. În toţi aceşti ani ea a fost vioaie, energicǎ şi n-a pregetat sǎ munceascǎ, încât şi duşmanii se minunau: „De unde are atâta putere?” O ajutau Sfântul Nicolae Fǎcǎtorul de minuni şi rugǎciunea „Tatǎl Nostru”

Citește articolul întreg | Make a Comment ( None so far )

Milostivul facator de minuni

Posted on Februarie 7, 2008. Filed under: minune | Etichete:, |

Din cartea „Noi minuni ale Sf. Nicolae”

Aceastǎ povestire despre mijlocirea ierarhului Nicolae am auzit-o de la soacra mea. Evokia Sidorovna Tereşkoveţ. Tatǎl ei, tânǎr pe atunci, a fost mobilizat pentru rǎzboiul ruso-turc. Avea deja o soţie, un copil şi o gospodǎrie în satul Niţgal.

El a pornit spre punctul de recrutare, unde recruţii urmau sǎ fie examinaţi de comisia medicalǎ. Pe drum tovǎrǎşii lui râdeau, glumeau, însǎ el nu înceta sǎ se roage Sf. Nicolae, Fǎcǎtorul de minuni.

Sidor era sǎnǎtos tun, însǎ cineva din comisia l-a întrebat : „Vrei sǎ mergi la rǎzboi?” „Oricum mǎ veţi trimite”, le-a rǎspuns el. Ei însǎ l-au întrebat dacǎ are soţie, copii şi fǎrǎ sǎ-i mai rǎspundǎ ceva i-au dat drumul sǎ plece acasǎ.

(mai mult…)

Citește articolul întreg | Make a Comment ( None so far )

Ajutǎtorul celor neputincioşi

Posted on Februarie 3, 2008. Filed under: minune | Etichete:, |

Preot Igor Filip,

Parohul Bisericii Cuviosul Serafim de Sarov

Oraşul Sankt – Petersburg

Din cartea „Noi minuni ale Sf. Nicolae”

Ierarhul Nicolae este cinstit ca un mare sfânt. Pe cei care au nevoie de ajutorul sǎu îi sprijinǎ nu doar cu cuvântul ci şi cu fapta. Nu–i trece cu vederea pe cei îndureraţi, pe cei care sunt ispitiţi şi pe cei care plâng şi pier. Dumnezeu sǎvârşeşte prin el minuni mari, al cǎror numǎr nu poate fi socotit.

Viaţa noastrǎ este plinǎ de minuni. Fiece zi este o minune. Fiece gurǎ de aer este o minune. Fiece frunzuliţǎ sau firicel de iarbǎ este o minune dumnezeiascǎ. Noi suntem obişnuiţi cu aceste minuni de fiecare zi şi nu le observǎm, pe când minunile supranaturale ne sunt date pentru întǎrirea credinţei. Dumnezeu, Cel ce ne iubeşte nespus de mult, nu vrea pentru noi nimic altceva decât mântuirea. Însǎ nu trebuie sǎ credem cǎ, dacǎ noi nu vedem minuni, Dumnezeu Şi-a întors faţa de la noi. Nu! El nǎdǎjduieşte cǎ, o datǎ ce am vǎzut minunea înfǎptuitǎ, nu vom mai cere altele, ci vom înţelege cǎ Dumnezeu este întotdeauna cu noi. Nu ne este de folos dacǎ în jurul nostru se vor sǎvârşi permanent minuni. De la aceasta putem sǎ cǎdem în mândrie sau slavǎ deşartǎ. (mai mult…)

Citește articolul întreg | Make a Comment ( None so far )

Liked it here?
Why not try sites on the blogroll...