Repararea nedreptăţii

Posted on Mai 15, 2008. Filed under: ajutor la invatatura, minune, ocrotire, rugaciune | Etichete:, , |


Din cartea „Noi minuni ale Sf. Nicolae”

Ed. Sophia

Bucureşti, 2004


In ziua de 23 decembrie 1908 s-a stins din viaţă vestitul jurist moscovit F.N. Plevako. Intr-o istorioară din tinereţea sa, acest om credincios, de o înaltă cultură, relatează cum Sfântul Nicolae, Făcătorul de minuni, mare milostiv, „i-a pus nota 5 la examen”[1].


„Invăţam la Universitatea din Moscova, la Facultatea de Drept. Mama nu avea mijloace ca să mă întreţină, de aceea făceam rost de bani dând meditaţii. Intr-o iarnă s-a întâmplat să locuiesc în Berlin, în familia unui elev, şi atunci am audiat cursurile unui renumit profesor de drept roman.


Intorcându-mă la Moscova, m-am prezentat la examen, pregătindu-mă, bineînţeles, să răspund conform cursurilor celebrului profesor berlinez. Pe atunci, la universitatea noastră, dreptul roman era predat de către un rus înflăcărat – Nikita Ivanovici Krâlov.


M-a chemat şi mi-a cerut să trag un bilet. Am tras. Am răspuns bine, după părerea mea. Insă – o, Doamne! – profesorul îmi pune nota 1!… N-am îndrăznit să-i spun nimic, căci nici nu înţelegeam prea bine ce se întâmplase, iar protestele, precum cele din zilele noastre, nu erau la modă pe atunci. Am venit acasă şi nu am spus nimănui nimic. Dimineaţă, mama mă întreabă:


– Fedea, de ce nu te duci la examen?


– Astăzi nu am niciun examen, răspund.


Imi era milă să o întristez pe bătrână, dându-i trista veste că deja am picat la materia cea mai importantă din facultate. Se însera. Ea îmi aminti iarăşi de examen.


– Mâine, mamă, i-am răspuns mecanic, numai ca să scap cumva de insistenţele ei.


A venit şi dimineaţa. Mă plimb prin casă fluierând şi gândesc: «Poate bătrânica mea a uitat de examen…» însă ea începe din nou:


– Oare nu e timpul să pleci la Universitate?


– Examenul e seara, îi răspund. Iată însă că s-a făcut şi seară.


– E timpul, Fedea, hai, du-te! îmi aminteşte ea.


– Uite că plec, mamă, spun şi încep să mă îmbrac.


– Te conduc până la Universitate, zice ea.


Nu am de ales: plec cu ea. Pe atunci locuiam pe strada Ostojenko. Trecem pe lângă Catedrala Hristos Mântuitorul. Mama îmi spune:


– Să intrăm, Fedea, în Paraclisul Sfântului Nicolae: el te va ajuta.


Intru şi în paraclis, care se află pe malul celălalt al râului Moscova, lângă podul Kamennâi5. Mama a intrat, a luat o lumânare şi a început să se roage în genunchi. Şi în acel moment mi-a fost atât de milă de bătrânica mea, de faptul că o mint! Şi m-am adresat în gând către cuviosul lui Dumnezeu Nicolae: «Părinte, plăcutule lui Dumnezeu! Sincer să fiu, n-aş vrea s-o mint, dar mi-e milă de ea, căci ştiu că mult se va întrista dacă va afla adevărul! Linişteşte-o, plăcutule al lui Dumnezeu, aşa cum ştii tu!» După ce s-a rugat, mama îmi spune:


– Ei, acum e timpul să mergem, fiule!


Am ajuns la Universitate. Mama mă îndeamnă:


– Tu, Fedea, du-te, iar eu te voi aştepta uite aici, lângă statuia lui Lomonosov.


Ce să fac? Trebuie să intru în clădirea Universităţii. Mă gândeam: «Voi intra în sală. Cel puţin voi asculta cum răspund colegii». Când am intrat în sală, soarele care asfinţea m-a învăluit în razele sale. Deodată, aud vocea puternică a lui Nikita Ivanovici, care mă strigă pe nume:


-Plevako!


M-am apropiat de catedră.


– Toată noaptea nu m-ai lăsat să dorm! Si profesorul mi-a adresat un cuvânt nu prea plăcut.


– Ei, vrei să răspunzi?


Ii spun că mai bine decât ieri nu pot răspunde, deoarece m-am pregătit conform cursurilor profesorului.


– A, ai vrut să te lauzi că ştii nemţeşte, că-i citeşti în original pe profesorii germani! Iar pe cursurile profesorului tău rus nici nu ai vrut să te uiţi! I-am explicat de ce nu am învăţat la cursurile lui, căci credeam că aş putea să răspund şi urmând cursurile nemţeşti.


– Trebuia să-mi spui de la început. De unde să ştiu eu unde ai fost tu astă-iarnă? mi-a spus profesorul cu bunăvoinţă şi mi-a cerut să mai trag un bilet.


Am tras, am răspuns excelent şi profesorul mi-a pus nota 5 în loc de 1! In aşa fel Sfântul Nicolae mi-a pus nota 5, a încheiat juristul.”

Episcopul Nikon

(Rojdestvenski)


[1] In învăţământul rusesc, sistemul de notare este de la l la 5; nota 5 fiind echivalentă notelor 9 şi 10 (nota trad.).

Make a Comment

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Un răspuns to “Repararea nedreptăţii”

RSS Feed for Sf. Nicolae, Arhiepiscopul Mirei Lichiei Comments RSS Feed

DA, TRECEM IN FIECARE ZI PE LANGA MINUNILE CARE NI SE INTAMPLA SI NICI MACAR NU LE RECUNOASTEM, DE MULTUMIT NICI NU MAI ZIC.


Where's The Comment Form?

Liked it here?
Why not try sites on the blogroll...

%d blogeri au apreciat asta: