Permis de eliberare

Posted on Mai 27, 2008. Filed under: ocrotire, ocrotitorul celor intemnitati, rugaciune | Etichete:, |


Din cartea „Noi minuni ale Sf. Nicolae”

Ed. Sophia

Bucureşti, 2004


In timpul războiului, un tânăr din localitatea noastră, pe nume Nicolae, a ajuns într-un lagăr de concentrare. Acolo exista o regulă: toţi cei slăbiţi erau adunaţi în grup şi trimişi la „baie”. Ce se înţelegea prin acest cuvânt, ştiau toţi – moarte! Intr-un asemenea grup ajunsese şi Nicolae al nostru. Mergea cu greu. Nu mai avea puteri… Dar deodată i s-a aprins în suflet dorinţa arzătoare de a trăi. Din răsputeri s-a rugat Sfântului Nicolae:


„Sfinte părinte Nicolae, iartă-mă! Rău te-am cinstit, puţin m-am rugat, însăacum sunt într-un mare necaz. Acasă mi-au rămas soţia şi doi copii mici. Cât de mult aş vrea să mă întorc acasă! Nu vreau să mor aşa tânăr! Ajută-mă!”


Din senin i-a venit în minte un gând: „Cazi!” Era toamnă, frunzele acopereau pământul asemenea unui covor. A căzut. Escorta putea să-l omoare în bătăi şi să-l împuşte, însă nici nu l-a atins. Nicolae a rămas nemişcat până când paşii au încetat să se mai audă. S-a ridicat apoi şi s-a îndreptat spre o luminiţă care se vedea în depărtare. Era seară târziu. A ajuns în sat, a intrat în prima curte şi s-a ascuns într-un hambar cu fân.


Dimineaţa, stăpâna a venit să dea de mâncare animalelor. Văzând un necunoscut, s-a speriat şi şi-a chemat bărbatul, care l-a întrebat: „Cine eşti şi de unde vii? Cum ai ajuns aici? Spune tot adevărul! Dacă minţi, te împuşc”. Nicolae i-a mărturisit tot şi despre cum s-a rugat Sfântului Nicolae ca să-l ajute.


Stăpânul casei a poruncit soţiei să încălzească baia, să-i dea lui Nicolae alte haine, ceai dulce şi să-l culce pe cuptor, ca să doarmă. Peste două-trei ore l-au trezit şi i-au dat să bea un pahar cu ceai. După încă un timp, l-au trezit din nou ca să bea ceai cu lapte. Mai apoi – o cană cu lapte, iar la sfârşit i-au dat să mănânce şi o bucăţică de pâine. Astfel l-au îngrijit timp de trei zile.


Intr-o zi a venit la el stăpânul şi i-a zis: „Nici nu-ţi imaginezi ce noroc ai! Eu sunt şef peste toţi prizonierii din Germania. Iţi voi da un astfel de permis cu care nici ai noştri, nici ai voştri nu te vor reţine”.


Dându-i toate cele trebuincioase, ei l-au lăsat să plece. La frontiera germană, patrula care i-a verificat actul a zis: „O, gut! Gut! Minunat!” Ai noştri, la fel, se minunau şi se întrebau: „Ce fel de act o fi acesta?” Iată ce fel de permis i-a dat Sfântul Nicolae!

M.T.,

Biserica Adormirii Maicii Domnului,
oraşul Helsinki

Make a Comment

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Liked it here?
Why not try sites on the blogroll...

%d blogeri au apreciat asta: