Învăţătorul copiilor
Din cartea „Noi minuni ale Sf. Nicolae”
Ed. Sophia
Bucureşti, 2004
O femeie între două vârste a venit în bisericuţa noastră. S-a rugat mult timp sfântului, cu lacrimi în ochi. Iată ce ne-a povestit. In satul nostru era o biserică mare şi frumoasă. In timpul puterii sovietice a fost închisă. Mai bine zis, a fost închisă pentru credincioşi şi deschisă pentru necredincioşi. Crucea de pe biserică a fost dată jos, geamurile sparte, iar obiectele sfinte, furate. Uşile bisericii erau deschise vraişte şi copiii veneau aici după lecţii pentru a se juca. Urcau în clopotniţă, se jucau de-a v-aţi ascunselea, strigau şi stricau ceea ce maiera întreg. Acasă, mama mă îndemna: „Ninuşka, să nu mergi să te joci în biserică. Iar când treci pe lângă ea, să te închini!”
După lecţii, colegii mei de clasă se adunau în biserică. Mă chemau şi pe mine, dar mi-era frică să mă duc, fiindcă mama nu-mi dădea voie. Toate prietenele mele erau deja în biserică, alergau şi râdeau. M-am gândit: „Poate că mama nu va afla…”. Şi am intrat şi eu în biserică. Am deschis o uşă, de acolo am pătruns într-un hol, dar m-am împiedicat de ceva. Când am vrut să mă întorc, nu mai ştiam pe unde intrasem. Unde mă întorceam, mă trezeam într-un loc necunoscut. Aşa am rătăcit mult timp prin biserică.
Se întuneca şi mi se făcuse frică. Am început să strig după ajutor, dar nimeni nu răspundea. Sleită de puteri, m-am aşezat pe o treaptă şi am izbucnit în lacrimi. In minte mi se învârtea un gând: „Nu am ascultat-o pe mama şi acum nimeni nu mă va mai găsi aici”. Deodată am observat lângă mine un bătrânel. Am vrut să-l întreb cum pot ieşi, dar el, fără să spună ceva, mi-a arătat cu mâna ieşirea. Am sărit de bucurie şi m-am repezit întracolo.
Când am întors capul, bătrânelul nu mai era. Dispăruse. Am ieşit afară şi am alergat spre casă, fără să spun cuiva cele întâmplate. Doar peste un timp, când mama a scos din nişte sertare icoanele ascunse, într-una din ele l-am recunoscut pe bătrânelul întâlnit de mine în biserică. I-am povestit totul mamei. Ea m-a certat un pic pentru neascultarea mea, iar după aceea mi-a spus că acel bătrân era Sfântul Nicolae, Făcătorul de minuni. S-a închinat la icoană şi a ascuns-o înapoi în dulap.
Zinaida Pavlova, oraşul
Cerepoveţ
Sf. Nicolae, Arhiepiscopul Mirei Lichiei 
Lasă un comentariu