Icoana făcătoare de Minuni a Sfântului Nicolae

Posted on iunie 12, 2008. Filed under: calatorie, icoana facatoare de minuni a Sf. Nicolae, icoane, icoane facatoare de minuni, minune, ocrotire, vindecare | Etichete:, |

Din cartea „Sfântul Ierarh Nicolae – mirul iubirii lui Hristos”

Ed. Pars Pro Toto

Iaşi, 2007

Diac. Dr. Ioan Valentin Istrati


În final, aş dori să istorisesc o minune pe care Sfântul a săvârşit-o printr-o icoana a sa, trecând de graniţele ţărilor şi ajungând într-o Biserică a sa din România.


În 1998, am fost la Kiev şi Moscova pentru a mă închina la Bisericile şi Mânăstirile de acolo. La Moscova, am găsit într-un magazin de obiecte bisericeşti o icoană preafrumoasă a Sfântului Ierarh Nicolae, îmbrăcată în aur. Icoana este o copie fidelă a unei icoane făcătoare de minuni foarte vestită în toată Rusia.


Deşi icoana a fost cumpărată dintr-un magazin, mai mulţi prieteni mi-au spus că voi avea probleme la vămile prin care voi trece spre casă. Aveam de trecut vama ruso-ucraineană, vama ucraineano-transnistreană, cea transnistreano-moldovenească şi cea moldo-română.


Am plecat din Moscova cu trenul. La prima vamă, doi ofiţeri s-au răstit la mine de unde am icoana, afirmând că nu am voie să trec. Dar, deodată, conductoarea vagonului în care mă aflam, a zis că este icoana ei, pe care o poartă cu sine de fiecare dată când pleacă în cursele feroviare. Am mulţumit lui Dumnezeu pentru acest ajutor neaşteptat şi am aflat apoi că această femeie evlavioasă era mama a doi băieţi care studiau la Seminarul teologic din Odessa.


La fiecare vamă, până în Republica Moldova, această doamnă lua cu ea icoana, pe care o prezenta vameşilor ca fiind icoana ei personală, pe care o ducea mereu cu sine. Vameşii strâmbau din nas, dar trebuiau să accepte, doamna fiind lucrător în Căile Ferate Moldoveneşti şi responsabilă cu vagonul în care eram şi eu. La Chişinău am coborât din tren şi am luat un autocar spre Iaşi.


La vama moldo-română, ni s-a cerut să coborâm cu toţii din autocar, pentru a fi cercetaţi. Unul dintre vameşi a urcat din autocar, pentru a controla şi acolo. Deodată, am auzit pe vameş strigând: „Bă, ală cu icoana de aur, vino aici!” Am împietrit. Din toate bagajele, vameşul găsise tocmai icoana mea.


Am urcat înfricoşat, iar vameşul, cu o faţă fioroasă, m-a întrebat de unde o am şi apoi mi-a zis pe un ton dur că se confiscă. Apoi, privind cu atenţie icoana, vameşul a exclamat: „Ce minune de icoana! Cât e de frumoasă!  Ar trebui să stea numai într-o Biserică”. Într-o clipă, ceva s-a schimbat în el în mod miraculos şi definitiv, dintr-o brută a devenit mai bun, s-a înseninat la faţă. A devenit un alt om. Ca străfulgerat de o lumină nevăzută, a făcut semnul Sfintei Cruci, a sărutat icoana şi mi-a zis în şoaptă: „Am ţipat de icoană şi ofiţerul de afară a auzit. Cum să facem să scăpăm de asta? Sigur mă va întreba de icoană. Nu cumva ai vreo icoană pe hârtie, pe care să i-o arătăm?’ Am scos imediat o icoană pe hârtie, aurie, pe care am dus-o afară, la ofiţerul  care bineînţeles m-a întrebat: „Ce icoană ai?” I-am arătat-o şi acesta a zis: „E frumoasă, i-ar sta mai bine in biroul nostru”. Iar eu am zis, cu inima cât un purice: „V-o dau cu plăcere. Mai am una”.


Aşa a venit icoana Sfântului Nicolae cu mine în România, apărându-se de piedicile vămilor şi săvârşind minuni, înmuind inima  celor care o vedeau şi trecând ca o lumină de graniţele celor care uitaseră de Dumnezeu. Astăzi icoana străjuieşte altarul Bisericii „Sfântul Ierarh Nicolae” din Valea Seacă, acolo unde tatăl meu este preot de mai bine de douăzeci de ani. La fiecare hram. Pe 6 decembrie şi pe 9 mai, icoana este scoasă în procesiune din altar, toţi credincioşii o sărută, iar Sfântul din icoană parcă zâmbeşte. E ceva ceresc şi de negrăit, ca o putere de har ce uneşte lumea de aici cu lumea cea de dincolo de moarte. Un credincios mi-a mărturisit că atunci când s-a rugat la această icoană a simţit un fior sfânt de iubire şi bunătate şi a hotărât să-şi schimbe viaţa. O credincioasă mi-a spus că Sfântul a ajutat-o, vindecându-i boala de ochi de care suferea, atunci când s-a rugat la icoana Sfântului. O preoteasă credincioasă din familia mea s-a vindecat  de o boală fără leac (infectarea cu bacilul Pseudomonas Aeruginosa), rugându-se Sfântului.


Mulţi credincioşi mărturisesc de puterea pe care o simt atunci când sărută icoana Sfântului şi slăvesc pe Dumnezeu, Cel ce este minunat întru Sfinţii Lui.

Make a Comment

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Liked it here?
Why not try sites on the blogroll...

%d blogeri au apreciat: