Archive for August 2008

Staţia

Posted on August 31, 2008. Filed under: ajutor, minune, ocrotitorul calatorilor, rugaciune | Etichete:, , , |

Din cartea „Noi minuni ale Sf. Nicolae”

Editura Cartea Ortodoxǎ, Bucureşti, 2004

S-a întâmplat în mai, de sărbătoarea Sfântului Nicolae. Mama se întorcea acasă de la biserică. Stătea lângă terasă, aşteptând să vină vreun mijloc de transport, însă toate maşinile treceau pe lângă ea – nimeni nu voia să ia o bătrână. De prea mult stat în picioare, mama a obosit. Iar când a văzut în depărtare o maşină, s-a rugat cu lacrimi Sfântului Nicolae s-o ajute să ajungă acasă. Maşina a trecut cu viteză, dar brusc, la o depărtare de vreo sută de metri, s-a oprit. A ieşit o femeie şi i-a făcut semn cu mâna, invitând-o să urce. Fericită, mama a alergat la maşină, iar când a dat să urce, a văzut feţele speriate ale pasagerilor. Nu era niciun loc liber. „Mătuşico, tu nu cumva ne-ai blestemat? a întrebat-o femeia. Spune-mi sincer: la ce te-ai gândit când aşteptai?” „Nu, nu v-am blestemat. Doar m-am rugat Sfântului Nicolae, Făcătorul de minuni, ca să oprească maşina. Vă mulţumesc că vi s-a făcut milă de mine şi aţi oprit”. Unul din pasageri a tras o perdeluţă din colţul din dreapta al geamului din faţă, unde era atârnată iconiţa Sfântului Nicolae. Toţi cei din maşină, cu emoţie şi într-un glas, au exclamat: „Iată, el ne-a oprit.” „In momentul în care am trecut cu maşina pe lângă tine, a continuat femeia, din colţul în care se află iconiţa Sfântului Nicolae s-a auzit brusc un pocnet şi maşina s-a oprit.”

Astfel, deşi claie peste grămadă, mama a ajuns cu bine acasă.

V.G. Savelieva,

Oraşul Samara

Anunțuri
Citește articolul întreg | Make a Comment ( None so far )

Operaţia

Posted on August 21, 2008. Filed under: ajutor, minune, ocrotire, rugaciune, vindecare | Etichete:, , , |

Din cartea „Noi minuni ale Sf. Nicolae”

Editura Cartea Ortodoxǎ, Bucureşti, 2004

In spital era operat un om. Brusc, când chirurgul terminase operaţia, a început hemoragia. Medicul nu pricepea de unde curgea sângele. A trimis după un alt medic şi se gândea: „Până vine el, omul poate să moară.” In disperare, a strigat: „Nicolae, Făcătorule de minuni, ajută-mă!” In aceeaşi clipă, unul din asistenţi i-a spus ceva, iar el, pentru o secundă, şi-a întors privirea de la masa de operaţie. Când s-a uitat din nou la bolnav, hemoragia încetase la fel de brusc precum şi începuse. De atunci acest chirurg şi colegii săi nu încep nici-o operaţie fără să se roage. Astfel au ajuns ei la credinţă.

Nelly Toropkova,

Oraşul Armavir

Citește articolul întreg | Make a Comment ( None so far )

Bătrânul din gară

Posted on August 19, 2008. Filed under: ajutor, Aratari ale Sf. Nicolae, icoane, minune, ocrotire, ocrotitorul calatorilor, palma Sf Nicolae | Etichete:, , |

Din cartea „Noi minuni ale Sf. Nicolae”

Editura Cartea Ortodoxǎ, Bucureşti, 2004

Cine nu-l cunoaşte pe Sfântul Nicolae cel Milostiv? Numele lui este rostit nu numai de creştini, ci şi de oameni de alte confesiuni. Icoane cu chipul lui pot fi întâlnite atât în biserici şi în casele oamenilor, cât şi în îndepărtata tundră, în taiga, în iurtele nomazilor, precum şi în cabanele vânătorilor.

Multe s-au scris despre ajutorul lui, dar se pare că multe au rămas şi nescrise. Cine a trăit în China cunoaşte că mulţi chinezi şi buriaţi îl cinstesc pe sfântul lui Dumnezeu. Nu o dată Sfântul Nicolae i-a salvat pe cei care lau chemat în rugăciune. Despre o astfel de întâmplare vrem să povestim şi noi.

Intr-o gară din oraşul Hrabrin se găsea icoana Sfântului Nicolae, ocrotitorul călătorilor. Ea a fost împrejmuită cu un gărduţ, iar alături se afla un mic sfeşnic. Lângă sfeşnic, într-o cutie, erau lumânări. Rusul este obişnuit ca la orice lucrare a sa să ceară binecuvântarea Domnului. Inainte de călătorie, oamenii se apropiau de icoană, aprindeau lumânări, puneau banii alături, în cutie (niciodată nu s-a întâmplat ca ei să dispară) şi se rugau sfântului. Deseori, în faţa icoanei puteau fi văzuţi şi chinezi care se rugau în genunchi. La ieşirea din gară ajungeai în cealaltă parte a oraşului, numită Pristani, care ducea la râul Sungari – un râu mare şi lat. Locuitorii îl numeau „vicleanul”, pentru că se întâmpla ca liniştitul Sungari să se acopere brusc cu valuri mari, ameninţând astfel să scufunde bărcile.

Barcagiilor, care în acel moment se aflau pe râu, le venea foarte greu să le menţină la suprafaţă. Au fost şi cazuri când valurile le-au răsturnat.

Odată, într-o astfel de furtună a nimerit şi un chinez. Cu toate că era marinar cu experienţă, el nu reuşea să învingă valurile, care îl ameninţau din toate părţile. Deodată şi-a amintit de icoana din gară şi a început să strige: „Bătrânul din gară, ajută!”

Mai târziu el povestea că dintr-o dată, în chip minunat, s-a trezit pe mal. După ce şi-a venit în fire, a alergat la gară, a căzut în genunchi în faţa
icoanei şi printre lacrimi a povestit cum a fost salvat de acest „bătrân din gară” (aşa era numit sfântul de către chinezi, într-o rusă stâlcită).

Uneori sfântul se înfăţişa şi ca acuzator înfricoşător. Odată în gară era multă lume. In faţa icoanei stăteau credincioşi, ardeau lumânări. S-au apropiat şi câţiva soldaţi din armata roşie. Unul dintre ei se lăuda: „Uite acum îmi aprind o ţigară de la candelă!” Ceilalţi încercau să-l oprească: „Să nu faci asta! La ce-ţi trebuie?” El însă o ţinea morţiş: „Dacă există Dumnezeu, să mă pedepsească!” Cu aceste cuvinte, s-a aplecat deasupra icoanei, a aprins ţigara de la candelă şi, zâmbind, s-a întors la tovarăşii săi.

Soldatul avea atârnate la brâu câteva grenade. Dintr-o dată, inexplicabil, ele au explodat, rupându-l în bucăţi. Cu toate că explozia a fost puternică, nimeni din cei aflaţi în gară nu a suferit.

A. Kuzminskaia, „Sobornaia vesti

Citește articolul întreg | Make a Comment ( None so far )

Rugăciunea mamei

Posted on August 17, 2008. Filed under: ajutor, Aratari ale Sf. Nicolae, minune, ocrotire, rugaciune | Etichete:, , |

Din cartea „Noi minuni ale Sf. Nicolae”

Editura Cartea Ortodoxǎ, Bucureşti, 2004

După război, la noi a stat în gazdă o femeie credincioasă, Maria Nicolaevna Nikiforova. Cât a durat războiul, ea se ruga neîncetat ca fiul ei să rămână în viaţă. El s-a întors acasă şi a povestit mamei şi surorii sale următoarele:

A căzut prizonier, însă a reuşit să evadeze. Impreună cu el au evadat şi alţi câţiva prizonieri. Nu ştiau însă în ce parte s-o apuce ca să ajungă la trupele ruseşti. Dimineaţa, fugarii au zărit în faţa lor un pod, iar de partea cealaltă a lui, o poieniţă. In mijlocul acesteia se înălţa o căsuţă. Ei au intrat şi au găsit înăuntru o masă încărcată cu mâncare. Au mâncat şi, obosiţi, au adormit imediat.

Mai târziu, în casă a intrat un bătrân, care, conform descrierii lor, era Sfântul Nicolae, Făcătorul de minuni. El i-a trezit şi le-a spus să plece cât mai repede, le-a arătat drumul şi a mai adăugat să nu se mai oprească nicăieri. Aşa au ajuns ei până în unitatea noastră.

„Pravoslavnoe Slovo”, oraşul

Volgograd

Citește articolul întreg | Make a Comment ( None so far )

Mâna pe icoană

Posted on August 15, 2008. Filed under: icoana facatoare de minuni a Sf. Nicolae, icoane, palma Sf Nicolae, Sfant ocrotitor al casei | Etichete:, , |

Din cartea „Noi minuni ale Sf. Nicolae”

Editura Cartea Ortodoxǎ, Bucureşti, 2004

Bunica mea s-a născut în anul 1861 şi s-a stins din viaţă în 1943, în timpul războiului. Toată viaţa a locuit în satul Sajino, regiunea Smolensk. Ea avea o prietenă, la care mergea deseori să facă baie. Prietena locuia în satul vecin. Intr-o zi, după baie, cele două bătrâne stăteau la masă şi îşi beau ceaiul. Deodată bunica a văzut cum din icoana Sfântului Nicolae a ieşit o mână. S-a speriat şi a început să strige: „O mână, o mână!” In aceeaşi clipă, din podul casei a sărit un bărbat, care a tras zăvorul de la uşă şi a fugit. Femeile au înţeles că era un tâlhar, care intrase în casă şi aştepta să adoarmă stăpâna. Auzind strigătul bunicii, el a crezut că ele iau văzut mâna pe care o întinsese şi a fugit. Aceasta a fost o minune! Două femei au fost salvate.

Nu departe de aceste locuri se află satul Miliukovo. In biserica satului se găseşte icoana Sfântului Nicolae. In zilele prăznuirii sfântului vine aici multă lume. In fiecare an, femeile aduceau în biserică papuci. Se spune că Sfântul Nicolae pleacă din biserică, încălţat în ei, la oamenii aflaţi în necazuri.

Ekaterina Sokolova,

oraşul Sâcevka,

regiunea Smolensk

Citește articolul întreg | Make a Comment ( None so far )

Gazda

Posted on August 13, 2008. Filed under: Aratari ale Sf. Nicolae, minune, ocrotire | Etichete:, , |

Din cartea „Minuni ale Sfântului Nicolae”

Ed. Sophia

Bucureşti, 2007

S-a petrecut în Ucraina de vest, la sfârşitul războiului. Vreo şapte-opt soldaţi se retrăgeau din încercuire spre vest, încercând să ajungă la ai săi.

Mergeau pe drumuri lăturalnice şi prin câmpii, pentru a nu fi prinşi de nemţi. Intr-o zi, către seară, rătăcind prin zăpadă istoviţi, au ieşit într-un câmp. „Se vede că aici ne-a fost scris să murim”, a spus unul din ei. Dar zărind în depărtare o luminiţă, s-au îndreptat spre ea. Aceasta s-a dovedit a fi o casă, ridicată pe un deluşor, în mijlocul câmpului. Un soldat a bătut la uşă, dar, neauzind niciun răspuns, a intrat. Acolo, pe un scaun, stătea un bătrân şi cosea pâsle. Nu a mai fost nevoie să ceară adăpost: cum i-a văzut, bătrânul le-a spus să intre toţi în casă şi să rămână acolo peste noapte. Istoviţi, soldaţii s-au întins pe jos şi au adormit imediat.

Dimineaţa, s-au trezit nu în casă, ci în câmp, sub cerul liber, acoperiţi uşor cu zăpadă, iar în tăcerea care domnea au desluşit dangătul clopotelor unei biserici. Când au intrat în biserică, unul dintre soldaţi a spus, arătând spre icoana Sfântului Nicolae: „Uite-o şi pe gazda noastră!”

S.I. Fudeli

Citește articolul întreg | Make a Comment ( None so far )

Arătarea Sfântului Nicolae

Posted on August 10, 2008. Filed under: Aratari ale Sf. Nicolae, mangaiere, minune, ocrotitorul celor necajiti | Etichete:, , , |

Din cartea „Minuni ale Sfântului Nicolae”

Ed. Sophia

Bucureşti, 2007

Mi-am adus aminte de următoarea întâmplare. Am fost chemată să citesc Psaltirea la priveghiul unei bătrânele, numită Evdochia. Ultima perioadă a vieţii ei fusese foarte grea, din pricina bolilor şi bătrâneţilor. De asemenea, rudele sale erau foarte departe şi o vizitau foarte rar. Uneori nici nu putea să-şi facă focul în sobă şi se hrănea foarte sărăcăcios. O ajuta o domnişoară, care era asistent social, precum şi vecinii, care, de asemenea, erau bătrâni. Şi iată că, odată, a venit la ea un bătrânel şi a întrebat-o:

–         Rabzi?

Iar bătrâna, care era foarte credincioasă, l-a recunoscut deîndată pe Sfântul Nicolae şi i-a răspuns:

–         Rabd, Părinte.

–         Ei bine, rabdă, nu ţi-a mai rămas mult.

Curând Evdochia a murit, apucând să povestească vecinei despre arătarea Sfântului Nicolae. Vecina era, de asemenea, o femeie evlavioasă şi mi-a povestit şi mie cele pe care le-am scris aici. O pomenesc, până în ziua de azi.

Roaba lui Dumnezeu,

Galina cu copiii,

Regiunea Sverdlovsk

Citește articolul întreg | Make a Comment ( None so far )


Liked it here?
Why not try sites on the blogroll...