Archive for Septembrie 2008

La icoana Sfantului Nicolae

Posted on Septembrie 28, 2008. Filed under: icoana facatoare de minuni a Sf. Nicolae, icoana Sf. Nicolae, icoane, icoane facatoare de minuni, marturii contemporane, minune, rugaciune, vindecare | Etichete:, , , , , |

Sursa:  Săptămânalul Formula-As

Pentru mine, Hunyadi Mihaela-Natalia, din Campulung Muscel, jud. Arges, verdictul medicilor din Bucuresti (Spitalul „Gh. Marinescu”) fusese cea mai crunta lovitura pe care o primisem in viata mea. Nenumarate teste si analize de laborator, precum si faimosul Rmn, efectuat tot la spitalul din Bucuresti, nu facusera decat sa confirme o boala incurabila, al carei sinonim este inca si astazi moartea: scleroza multipla in placi sau leuconevraxita. Dar mai tragic era faptul ca aceasta facuse adevarate ravagii in organismul meu, care nu avea decat 30 de ani.

Ori de cate ori deschideam ochii dimineata, stiam ca ma astepta inca o zi de cosmar. Medicamentele, ceaiurile si alimentatia speciala nu facusera decat sa-mi amplifice starile cumplite prin care treceam. Dar Dumnezeu imi lasase, dupa o luna de stat in pat, puterea de a ma misca singura. Mergand pe propriile mele picioare, am putut sa ajung la cateva biserici din imprejurimile localitatii unde locuiesc (Biserica Manastirii „Negru-Voda” – Calugareni, Biserica romano-catolica „Sf. Anton”, Biserica „Sf. Nicolae”, Biserica Manastirii „Namaesti”).

Am ajuns si la Manastirea „Caluiu”, unde mai fusesem candva, in anii colegiului de educatoare. Aici am gasit o icoana foarte veche, a Sfantului Ierarh Nicolae, in fata careia m-am rugat cu lacrimi in ochi pentru alinarea durerilor trupesti ce ma chinuiau ingrozitor. Iar sfantul nu numai ca mi-a ascultat si implinit ruga, dar m-a ajutat sa ma vindec. La scurt timp dupa acel pelerinaj, am putut afla, dupa efectuarea unui nou set de teste, ca celula nervoasa incepuse sa se refaca in chip miraculos, boala stationand. Treptat, am renuntat la o parte din medicamente, iar astazi pot spune ca m-am nascut din nou. E o senzatie pe care nu o pot descrie in cuvinte. Iata rugaciunea pe care i-am adresat-o Sfantului Nicolae: „Iubitorule de oameni, numai catre Tine, doctorul sufletelor si al trupurilor, si la adancul indurarii Tale cazand, cu zdrobire de inima si cu umilinta strig. Izvorule al vietii, miluieste-ma si pazeste-ma de boala care ma inconjoara, de durerea neincetata ce ma cufunda, intinde mana de ajutor cu rugaciunea mea pentru vindecarea bolii mele. Da-mi putere si rabdare sa-mi duc pana la capat crucea prin tine si impreuna cu tine. Fa ca suferintele mele sa nu fie zadarnice. Ajuta-ma sa inteleg si sa traiesc neintrerupt chemarea ta de a ma asemui si uni cu tine in suferinta, pentru mantuirea mea. Sfinte Parinte Nicolae, te cinstesc deoarece te rogi pentru noi lui Hristos, Dumnezeul nostru. Ca Tie se cuvin slava, cinstea si inchinaciunea in veci. Amin”.

Hunyadi Mihaela-Natalia

Campulung Muscel, jud. Arges

Citește articolul întreg | Make a Comment ( None so far )

Vedenia

Posted on Septembrie 25, 2008. Filed under: minune, ocrotitorul copiilor, rugaciune, vindecare | Etichete:, , |

Din cartea „Noi minuni ale Sf. Nicolae”

Editura Cartea Ortodoxǎ, Bucureşti, 2004

O femeie avea un fiu bolnav. Băiatul avea nouă ani şi nu putea să meargă. Mama se ruga cu lacrimi Sfântului Nicolae, Făcătorul de minuni.

Intr-o seară, când s-a întors acasă de la serviciu, mama a auzit cum fiul ei vorbea cu cineva. L-a întrebat cu cine a vorbit, iar băiatul i-a spus că l-a vizitat un bătrân, care semăna cu cel de pe icoană şi că s-au jucat împreună. După această vedenie, copilul a început să meargă.

V.V. Suhoroslova,

Oraşul Permi

Citește articolul întreg | Make a Comment ( None so far )

Ştiam că mă va ajuta

Posted on Septembrie 22, 2008. Filed under: minune, ocrotire, rugaciune, vindecare | Etichete:, , , |

Din cartea „Noi minuni ale Sf. Nicolae”

Editura Cartea Ortodoxǎ, Bucureşti, 2004

Aveam 11 ani când am primit Taina Sfântului Botez. Puţin timp după aceea, mama s-a îmbolnăvit. Medicii i-au pus diagnosticul şi au decis să fie operată. Ar fi fost a treia operaţie şi viaţa mamei era în pericol. Eu înţelegeam toate acestea, pentru că o vizitam la spital în fiecare zi. Nu se ştia dacă va supravieţui. .. Imi amintesc acea senzaţie de pustiu în casă.

Auzisem despre Sfântul Nicolae, Făcătorul de minuni şi înţelegeam că ne poate ajuta doar o minune. In ziua în care tata a dus-o pe mama la spital, eu am rămas singură în casă. Mi-amintesc că am plâns toată ziua şi, în genunchi, mă rugam Sfântului Nicolae. Ştiam că ne va ajuta, pentru că nu mai aveam altă speranţă. Cred că de atunci nu m-am mai rugat atât de sincer. Probabil că aşa se roagă doar copiii.

Câteva ore s-au scurs pe neobservate. Şi minunea s-a întâmplat! Părinţii mei s-au întors acasă veseli. Se întâmplase ceva de necrezut: analizele noi au infirmat diagnosticul şi nu mai era nevoie de operaţie. Medicii nu încetau să se minuneze. De atunci am credinţa fermă că Sfântul Nicolae, Făcătorul de minuni, nu mă va părăsi niciodată.

Şapte ani mai târziu m-am îmbolnăvit eu. La început boala semăna cu o bronşită, însă starea mi se înrăutăţea din ce în ce mai mult. Incepusem să scuip sânge, un simptom destul de periculos. Rezultatele analizelor au indicat în mod clar că e vorba de tuberculoză. Pentru confirmarea diagnosticului am fost însă internată în spital. Trebuie să vă spun că ai mei se aflau deja în spital cu acelaşi diagnostic. Nu venea nimeni să ne viziteze, însă ştiam că cineva se roagă pentru noi. Cu mine era icoana Sfântului Nicolae, Făcătorul de minuni.

Intr-o zi medicul mi-a spus că a doua zi urma să mai fac o analiză, de rezultatul căreia depindea dacă voi mai rămâne în spital un an sau voi fi externată. Seara m-am rugat mult în faţa icoanei Sfântului Nicolae, deşi nu mai era aceeaşi rugăciune curată ca în copilărie, însă eu continuam să cred într-o minune şi toată speranţa mea era doar în Dumnezeu. Il rugam pe Sfântul Nicolae să se milostivească spre mine, păcătoasa, şi să mă vindece. La un moment dat am simţit că el m-a auzit. Pe suflet mi se aşternuseră liniştea şi uşurarea. Am adormit ţinând în mâini iconiţa – unica mea speranţă.

Dimineaţa, rezultatul analizei a arătat că plămânii mei erau sănătoşi. Medicii se minunau şi voiau să scrie chiar şi un articol despre acest caz. Toţi au ajuns la concluzia că eu şi părinţii mei am avut o infecţie necunoscută, asemănătoare cu tuberculoza. Toată familia a fost externată.

Ştiu că m-a salvat o minune, pe care eu nu o meritam. In minte îmi răsunau cuvintele Mântuitorului: „De-acum să nu mai păcătuieşti, ca să nu-ţi fie ceva mai rău!” (In. 5, 14), şi mi se făcea frică…

Nu demult s-a îmbolnăvit din nou mama. Având în vedere că suportase câteva operaţii, eram conştienţi de faptul că viaţa ei atârna de un fir de aţă. Din nou eram stăpâniţi de frică şi de disperare. Am început să mă rog, de data aceasta împreună cu tata. Insă cât de mult se deosebea rugăciunea noastră de cea din copilărie! In loc de rugăciune, era un murmur continuu: „Pentru ce?” Dar se pare că aveam pentru ce.

Lacrimi de disperare mă înăbuşeau. Dar înţelegeam că doar cu lacrimi şi durere nu o voi putea ajuta pe mama. Numai acest gând mă mai susţinea în rugăciune. Impreună cu tata ne rugam Sfântului Nicolae şi Maicii Domnului în faţa icoanei „Bucuria neaşteptată”, citeam canoane pentru cea bolnavă, îi rugam pe cei apropiaţi să se roage pentru ea. Iconiţa mea ajunsese deasupra patului de spital. Doar o minune ne putea salva şi ea nu a întârziat să vină.

Ii mulţumeam din inimă Domnului, Preasfintei Sale Maici şi Sfântului Nicolae. Slavă Domnului pentru toate! Din cele trăite am înţeles un lucru: oricât de mult ne-am lupta noi pentru sănătate, pentru succes, pentru iubire, Dumnezeu ni le poate lua în orice clipă sau, dimpotrivă, ni le poate da. Niciun om nu are puterea de a-şi conduce viaţa după voia sa, însă, dacă va cere ceva de la Dumnezeu cu credinţă, El îl va auzi.

Daria, 18 ani,

oraşul Sankt- Petersburg

Citește articolul întreg | Make a Comment ( None so far )

Naşterea şi copilăria Sfântului în Patara

Posted on Septembrie 21, 2008. Filed under: Mirul Iubirii lui Hristos, Sf. Simeon Metafrastul | Etichete:, , |

Din cartea „Sfântul Ierarh Nicolae – mirul iubirii lui Hristos”

Ed. Pars Pro Toto

Iaşi, 2007

Diac. Dr. Ioan Valentin Istrati

Tradiţia creştină iconografică înfăţişează naşterea pruncului Nicolae astfel: „Casă şi într-însa iatac cu perdele, şi în iatac mama sfântului, culcată într-o rână în pat şi rezemată pe pernă; şi mai încolo două fete aduc bucate;  şi iar mai încolo o femeie bătrână scaldă pruncul. Şi iarăşi pruncul în leagăn lângă mamă-sa; şi tatăl sfântului stă aproape privind pruncul”.[1]

„Legenda de aur” (Legenda Aurea)[2], o antologie greacă scrisă pare-se de Patriarhul Metodie şi transcrisă în limba latină de Diaconul Ioan, păstrează în sine multe dintre tradiţiile vremii privitoare la marele ierarh. Aici întâlnim informaţia conform căreia Sfântul Nicolae, încă de mic, a stăruit în studiul Sfintelor Scripturi, întocmai ca Sfântul Apostol Timotei, despre care marele Pavel spunea: „Şi pentru că de mic cunoşti Sfintele Scripturi, care pot să te înţelepţească spre mântuire, prin credinţa cea în Hristos Iisus” (II Timotei 3, 15).

Unele aghiografii care vorbesc despre despre sfânt susţin că tatăl său se numea Theophanes, un nobil vestit din cetatea Patara. Una dintre istorisirile pioase despre copilăria sa spune că Sfântul Prunc, în timpul Sfântului Botez a stat în picioare în cristelniţă, timp de trei ore, în numele Sfintei Treimi. O altă tradiţie spune că unchiul său a fost Nicolae, episcop de Patara, care l-a povăţuit în alegerea sa de a urma viaţa feciorelnică.

Sfântul Simeon Metafrastul afirmă[3]: „Casa admirabilului său tată a fost Patara, cel mai faimos oraş al Liciei. Părinţii săi erau dintr-o descendenţă nobilă, destul de bogaţi, fără a întrece dreapta măsură. Sigur că aveau gustul măreţiei pământeşti. Dar ei au fost pildă nobilă fiului lor, ca acesta să nu vrea nimic pentru dorinţele sale egoiste, căutând mereu binele tuturor şi urmându-l în toată vremea”.


[1] Dionisie din Furna, Erminia picturii byzantine, Editura Sophia, Bucureşti 2000,  p. 183.

[2] Transcrisă de Jacobus de Voragine, Archbishop of Genoa, 1273, în engleză de William Caxton, First Edition, Londong, 1483.

[3] Aghios Simeon Metafrastes, Viaţa şi Minunile Sf. Nicolae, Apostoliki Diakonia, 2000, şi „Two Seals of Symeon Metaphrastes”, de Nicolas Oikonomides Oaks Papers, Vol. 27, 1973 (1973), pp. 323-326.

Citește articolul întreg | Make a Comment ( None so far )

Ne-a ocrotit si ne-a hrănit

Posted on Septembrie 18, 2008. Filed under: minune, ocrotire | Etichete:, , |

Din cartea „Noi minuni ale Sf. Nicolae”

Editura Cartea Ortodoxǎ, Bucureşti, 2004

Bunica mea, Zinaida, locuia singură cu trei copii mici: soţul ei fusese omorât de către bandiţi. Intr-o iarnă, în timpul celui de-al doilea război mondial, se întorcea acasă din oraşul Kurik. Drumul era lung. Deodată, chiar lângă ea, au început să urle lupii. Bunica a înţeles că în orice clipă poate să moară. A început să se roage lui Dumnezeu şi Sfântului Nicolae.

Ca din senin, lângă ea a oprit o maşină. Doar ce a reuşit să urce şi să închidă uşa, că lupii s-au şi repezit spre maşină.

A doua oară Sfântul Nicolae a salvat-o pe bunică după război. Ii venea greu singură şi cu copiii mici. Nu aveau lemne şi nici mâncare. Bunica a împrumutat nişte bani şi a plecat în Orehovo-Zuievo, ca să cumpere ciorapi şi după aceea să-i revândă. Pe atunci asta se numea speculă şi se pedepsea aspru. S-a întors seara târziu şi când se pregătea să se culce, la uşă s-a auzit o bătaie: „Miliţia!” Rugându-se Sfântului Nicolae, bunica a deschis uşa. Miliţienii au intrat spunând: „Sunteţi învinuită de speculă. Arătaţi ce aveţi în ladă!” Chiar lângă ladă era sacul cu ciorapi. Bunica a deschis lada şi a început să scoată totul din ea, acoperind astfel sacul cu ciorapi. Miliţienii au observat că în casă era frig şi copiii erau flămânzi. I-au spus să ia sania şi să-i urmeze. Bunica s-a întors cu un sac de cărbune, cu lemne şi cu două pâini.

I.Kirina,

Oraşul Novgorod

Citește articolul întreg | Make a Comment ( None so far )

Cuv. Siluan Athonitul despre ajutorul Sf. Nicolae

Posted on Septembrie 15, 2008. Filed under: ajutor, Cuv. Siluan Athonitul, minune, ocrotire, ocrotitorul copiilor, rugaciune | Etichete:, , , |

Între iadul deznădejdii şi iadul smereniei

Cuv. Siluan Athonitul

Editura Deisis, Sibiu, 1998

Sfinţii ascultă rugăciunile noastre si primesc de la Dumnezeu puterea de a ne ajuta. Aceasta o stie tot neamul cel crestinesc.

Părintele Roman, fiu duhovnicesc al părintelui Dosifei, mi-a povestit că, pe când era băiat în lume, a trebuit odată să traverseze Donul iarna si calul lui a căzut într-o crăpătură deschisă în gheaţă si se cufunda târând după el sub gheaţă si sania. Atunci micuţul băiat a strigat: „Sfinte Nicolae, ajută-mă să scot calul afară!”, a tras de hamuri si a izbutit să scoată calul si sania de sub gheaţă.

Părintele Matvei, care era din acelasi sat cu mine, păstea, fiind copil, ca si prorocul David, oile tatălui său. Nu era mai înalt decât un berbec. Fratele lui mai mare lucra de cealaltă parte a unui câmp mare. Deodată, vede o haită de lupi năpustindu-se asupra lui Misa – acesta era numele părintelui Matvei în lume -, dar micuţul Misa a strigat; „Sfinte Nicolae, ajută-mă!” si de-abia ce a strigat că lupii au bătut în lături fără a face nici un rău nici lui, nici turmei. Multă vreme la noi în sat se râdea si se spunea: „Misa s-a speriat tare de lupi, dar Sfântul Nicolae l-a izbăvit pe el!”

Cunoastem o mulţime de cazuri în care sfinţii au venit în ajutorul nostru, de îndată ce i-am chemat. Din aceasta se vede că toate cerurile ascultă rugăciunile noastre.

Citește articolul întreg | Make a Comment ( None so far )

Fotografia

Posted on Septembrie 14, 2008. Filed under: icoana Sf. Nicolae, minune, ocrotire, ocrotitor al casatoriei | Etichete:, , |

Din cartea „Noi minuni ale Sf. Nicolae”

Editura Cartea Ortodoxǎ, Bucureşti, 2004

In Samara, parohul Bisericii „Vera, Nadejda, Liubovi” şi mama lor, Sofia, preotul Vitali Kalaşnikov, îi cununa pe Serghie şi Olga. A doua zi, tânărul căsătorit a venit la biserică şi i-a arătat preotului o fotografie făcută în timpul cununiei, cu un aparat „Polaroid” obişnuit. In partea stângă a fotografiei se vedeau clar contururile unei figuri omeneşti, asemănătoare, după afirmaţiile preotului Vitali, cu Sfântul Nicolae, Făcătorul de minuni: aureola, barba, cutele veşmintelor…

Uimit, preotul s-a îndreptat spre unul din pereţii bisericii, unde era înfăţişat Sfântul Nicolae – era exact copia de pe fotografie! Singura diferenţă era că pe fotografie se vedea în mâna stângă a sfântului Potirul pentru Sfânta Impărtăşanie, iar în cea dreaptă, Evanghelia. Conform tradiţiei picturii bisericeşti ortodoxe, cu Potirul în mână este înfăţişat doar Sfântul Ioan de Kronstadt.

In fotografie chipul sfântului părea că plutea în văzduh, vizavi de peretele unde încă înainte de revoluţie era o sobă. Când după zece ani s-a reconstruit biserica, zidarii au tencuit peretele care nu avea nici-o pictură. Curioşi, slujitorii bisericii au hotărât să verifice dacă nu cumva a fost vreo coincidenţă. Ei au fotografiat acelaşi loc, unde a apărut chipul sfântului. Pe fotografii au văzut exact acelaşi lucru. Un fapt curios: biserica a fost sfinţită în 1898 cu hramul Nikolo-Sofiiski.

După această întâmplare, enoriaşii s-au adresat conducerii eparhiale, ca să-i fie întors bisericii numele vechi.

„A mai fost o minune, când s-a înălţat turla bisericii, povestea părintele Vitali. Chiar deasupra ei, pe cer, a apărut o urmă ca a unui avion cu reacţie, în chipul unei cruci cu opt colţuri, îndreptată spre răsărit.”

Andrei Polânski

Citește articolul întreg | Make a Comment ( None so far )

Bunicutul din geamantan

Posted on Septembrie 3, 2008. Filed under: ajutor, icoana Sf. Nicolae, icoane, ocrotire, ocrotitorul copiilor, rugaciune | Etichete:, , , , |

Din cartea „Noi minuni ale Sf. Nicolae”

Editura Cartea Ortodoxǎ, Bucureşti, 2004

Un prieten de-al meu avea un mare necaz. Era chiar în primii ani de după război. Nu avea nici-o vină şi se ruga fierbinte Sfântului Nicolae, cerându-i ajutor. Obosit, el s-a culcat. In vis a văzut cum pe cer erau o mulţime de sfinţi, iar printre ei Sfântul Nicolae strălucea cel mai tare.

Prietenul meu se gândea: „Ce mângâiere că avem un aşa mijlocitor şi apărător!” Când s-a trezit, s-a însemnat cu semnul crucii şi a spus: „Slavă Domnului! Dumnezeu m-a miluit!” Intr-adevăr, Dumnezeu l-a ocrotit şi l-a miluit.

Altă întâmplare despre ocrotirea minunată a Sfântului Nicolae:

Demult, o bătrânică evlavioasă îngrijea de un copil. Când părinţii lui plecau la serviciu, ea deschidea un geamantan, pe capacul căruia era lipită icoana Sfântului Nicolae şi se ruga. Copilul, jucându-se, vedea toate acestea. După ce termina rugăciunea, bătrânica ascundea geamantanul.

Intr-o zi, după serviciu, părinţii erau ocupaţi cu menajul. Geamurile de la balcon erau deschise. Copilul a ieşit pe balcon şi privea în jos, la copiii care se jucau şi râdeau în curte. A vrut şi el să se joace cu ei. A adus un scaun, s-a urcat pe el – copilul avea patru ani – şi a sărit de la etajul al patrulea.

S-a adunat multă lume. Toţi strigau: „A căzut un copil!” Părinţii au observat lipsa copilului de pe balcon. S-au repezit afară. Băieţelul era jos, viu, fără nicio vânătaie. Mama l-a luat în braţe:

– Fecioraşule, cum de-ai rămas în viaţă?

– Bunicuţul m-a prins! a urmat răspunsul.

– Care bunicuţ?

– Cel din geamantanul bunicuţei.

Au venit acasă.

– Bunicuţo, deschide geamantanul!

Ea îşi păstra în taină credinţa, însă atunci a fost nevoită să se descopere. Copilul a spus, arătând la icoana din geamantan:

– Acest bunic m-a prins!

Arhimandritul Ambrosie (Iurasov)

Citește articolul întreg | Make a Comment ( None so far )

Camera Sfântului Nicolae

Posted on Septembrie 2, 2008. Filed under: minune, ocrotire, palma Sf Nicolae | Etichete:, , |

Din cartea „Noi minuni ale Sf. Nicolae”

Editura Cartea Ortodoxǎ, Bucureşti, 2004

Un fost lucrător NKVD, Dimitri Efimov, a relatat următoarea întâmplare:

In vara anului 1938 a fost repartizat în raionul Novoderevensk. Trebuia să-şi caute o locuinţă, însă acest lucru s-a dovedit a fi greu, întrucât cei care veniseră înaintea lui ocupaseră cele mai bune case. Lucrătorii administraţiei locale au hotărât să-i închirieze o cameră la o femeie văduvă. Ea le-a spus că nu se poate acest lucru, deoarece camera aparţine Sfântului Nicolae.

Cerându-i să descuie camera, au intrat şi au văzut o icoană mare, de la podea până în tavan, a Sfântului Nicolae. Cu toate lacrimile sărmanei văduve, icoana a fost urcată în podul casei. In cele din urmă femeia s-a dat bătută. Oricum, sfântul nu va lăsa pe nimeni să-i ocupe camera. Cei de faţă au râs. Dimitri şi-a adus bagajele în cameră, a încuiat-o cu cheia şi a plecat la serviciu.

Era o zi frumoasă de iunie, când din senin a început să tune şi să fulgere. Prin geam, Dimitri a observat un incendiu chiar în acea parte a satului unde închiriase camera. A alergat într-un suflet: ardea casa sărmanei văduve. Vecinii şi chiar gazda povesteau cum a apărut pe cer un nouraş „ca un pumn”, a tunat şi fulgerul a lovit exact în acea cameră închiriată de lucrătorul de la NKVD.

Casa a ars complet. Astfel Sfântul Nicolae nu a permis nimănui să ocupe camera unde se afla icoana cu chipul său, care de altfel a rămas neatinsă. Stăpâna casei a primit o asigurare din care şi-a ridicat o casă nouă, mulţumindu-i Sfântului Nicolae pentru ajutorul şi mila sa.

„Blagovest”, Riazan

Citește articolul întreg | Make a Comment ( None so far )

Liked it here?
Why not try sites on the blogroll...