Archive for Decembrie 2008

Lidia Staniloae – În rai se ţine seama de ceea ce ai dăruit pe pământ

Posted on Decembrie 28, 2008. Filed under: minune, ocrotire, viata Sf. Nicolae | Etichete:, , |

Sursa: Ziarul Lumina

sf-nicolae-01Într-o scurtă istorioară, Tolstoi vorbeşte despre un om foarte bogat, care avea tot ce-şi poate dori cineva: un palat somptuos, caleaşcă aurită, mulţime de slujitori care-i citeau în ochi orice dorinţă. Şi iată că, apropiindu-i-se ziua morţii, bogătaşul ar fi dorit să ia cu el măcar o parte din toate acestea. Se gândea că, odată ajuns pe lumea cealaltă, ar putea poate să plătească, numai ca să i se îngăduie să aibă cu sine ceea ce îi făcea viaţa atât de plăcută pe pământ. Atunci i s-a arătat un înger şi i-a spus: „Nu ştii că în rai nu poţi plăti decât cu cele pe care le-ai dăruit pe pământ?“. Şi bogătaşul s-a întristat, pentru că nu dăruise nimănui nimic.

Minunile Sfântului Nicolae

Gândindu-ne la viaţa Sfântului Mare Ierarh Nicolae, ne amintim de această povestire: În rai se ţine seama de ceea ce ai dăruit pe pământ! Toată viaţa sa, el a dăruit, înţelegând că aceasta este taina vieţii după moarte. A dărui nu numai cele materiale, ci şi ajutorul de care ceilalţi au nevoie. Hirotonit la nouăsprezece ani preot, a devenit stareţ la mânăstirea din Sion. A fost aruncat în temniţă în timpul prigoanei împăraţilor Diocleţian şi Maximian, fiind eliberat după urcarea pe tron a împăratului Constantin. La moartea părinţilor săi, într-o epidemie de ciumă, a dăruit săracilor toată averea moştenită. A devenit episcop în Patara, apoi la Myra şi a participat la Sinodul de la Niceea în anul 325, unde l-a înfruntat cu mare asprime pe Arie.

Numele său e legat de nenumărate binefaceri. Pe toate icoanele se pot vedea cele trei fete pe care tatăl lor voia să le împingă la prostituţie, pentru că nu avea bani pentru zestre. Sfântul Nicolae le-a înzestrat, ferindu-le de o asemenea soartă. Se spune că le-a aruncat bani în casă pe fereastră, în timpul nopţii, ca să nu se ştie cine a făcut binefacerea… A salvat de la moarte trei bărbaţi bănuiţi pe nedrept, cerându-i împăratului să-i scoată din temniţă. S-a arătat pe puntea unei corăbii ameninţate să se scufunde în furtună, potolind-o şi aducând corabia în port. A readus la viaţă trei tineri pe care un măcelar îi tăiase în bucăţi. Când oraşul Myra a fost cuprins de foamete, a făcut ca o parte din încărcătura de grâne de pe corăbiile destinate împăratului să rămână pe loc şi a împărţit-o localnicilor, astfel ca să aibă cu ce se hrăni şi să ajungă şi pentru însămânţat. De pe corăbiile trimise n-a lipsit însă nimic din grâul care trebuia să ajungă la împărăţie! Şi multe alte minuni, binefaceri, vindecări miraculoase, de care este legat numele său, săvârşite înainte şi după moartea sa. (De altfel, în limba greacă acesta înseamnă „Biruitorul“).

Până astăzi a rămas în amintirea creştinătăţii ca mare ajutător în nevoi şi necazuri. Până astăzi el este pentru copii Moş Nicolae, un moşneag bun care-i cunoaşte pe fiecare, dăruindu-le bucurie, daruri şi strălucirea unor încântătoare amintiri ale vârstei inocenţei şi duioşiei.

„Mamă, ar trebui să-mi curăţ ghetele!“

Ajunul zilei de 6 decembrie, o noapte minunată şi misterioasă a copilăriei noastre! Ne străduiam să nu adormim, să-l vedem pe Moşul intrând în odaie şi făcându-şi de lucru la ghetuţele noastre care aşteptau, emoţionate şi ele, la fereastră. Venea pe geam? Pe uşă? Intra prin perete? Cobora din icoana din care ne privea, uneori mustrător, alte ori blând, ca un bunic blajin şi iubitor? Da, şi asta era posibil. Totul era posibil în acea noapte miraculoasă la care ne gândeam cu emoţie. Fără să mai aşteptăm să ne trimită mama, ne curăţam cu sârg încălţările, dând dovadă de o neobişnuită iniţiativă: „Mamă, ar trebui să-mi curăţ ghetele!“ Mama zâmbea şi aproba, fără alte comentarii. Ştia ea ce ştia… Singura întrebare care se punea: oare vine? Oare nu-i supărat de isprăvile noastre şi nu merităm să ne aducă daruri? Nu numai darurile în sine ne bucurau. Le mai primeam şi altă dată. Dar nu aveau acelaşi farmec. Faptul că Moşul ştia că existăm, că aici în această casă există nişte copii, chiar noi, că ne cunoştea numele, iată într-adevăr miracolul cel mare. Ştiam că ştie. Doar era sfânt. Era explicaţia pe care ne-o dăduse tata, şi nu ne îndoiam de ea. Sfântul Nicolae ştia totul, cum ne cheamă, ce facem, cum ne purtăm. Ne dăruia nu numai daruri, dar strălucirea misterului, care învăluie în aura sa existenţa concretă, persoana fiecăruia, diferită de toate celelalte. Bineînţeles, nu ne gândeam atât de departe. Copil fiind, nu reflectezi la sensurile vieţii. Dar pe undeva ştiam că ne cunoaşte. Că fiecare din noi era o existenţă aparte. Aşa cum ne spunea tata când răsfoiam împreună Biblia pictată a lui Gustave Doré şi ne explica fiecare ilustraţie…

Mai târziu am înţeles că, instinctiv, şi în copilărie aveam nevoie de certitudinea, pe care o simţim explicit la maturitate, de a nu fi doar un număr într-o listă de numere, o entitate repetabilă, chiar şi sub altă formă, într-un soi de existenţă amorfă, pasivă, impersonală, care revine mereu, eroarea tragică a unei pseudo-existenţe. A fi tu însuţi, unic, inimitabil, personalitate definitivă în faţa Domnului şi nu o peregrinare într-o serie de existenţe fade, care nu se deosebesc între ele, care nu spun nimic, un haos minuscul aflat într-un alt haos mai mare, fără sens, fără ţintă, fără culoare. Căci fiii Săi nu pot să fie decât unici, într-o relaţie reciprocă, biunivocă, în care primim şi dăm totul.

El a ales pe unii dintre slujitorii Săi binecuvântaţi, pe Sfântul Nicolae şi pe alţi sfinţi, pentru ca să ne dăruiască certitudinea că suntem cu adevărat fiii Săi, pe care ne iubeşte, aşteptând să ne străduim a dobândi, prin cele ce le înfăptuim aici, cele pe care ni le-a rânduit în viaţa cea veşnică, cea nepieritoare, în strălucirea tronului dumnezeiesc.

Citește articolul întreg | Make a Comment ( None so far )

Cântările Ortodoxiei: Sfântul Ierarh Nicolae – „frumuseţea ierarhilor şi fala părinţilor”

Posted on Decembrie 19, 2008. Filed under: viata Sf. Nicolae | Etichete:, , |

Sursa: Ziarul Lumina

sf-nicolae-09

„Pe cel ce este frumuseţea ierarhilor şi fala părinţilor, izvorul minunilor şi preamarele ocrotitor al credincioşilor, adunându-ne, să-l lăudăm, o, iubitorilor de prăznuire, cu cântări de laude, zicând: «Bucură-te, păzitorul celor din Mira, cinstit întâistătător şi stâlp neclintit! Bucură-te, luminătorule preastrălucit, care cu minunile luminezi marginile lumii! Bucură-te, bucuria cea dumnezeiască a celor necăjiţi şi apărătorul cel prea cald al celor nedreptăţiţi! Şi acum, preafericite Nicolae, nu înceta rugându-te lui Hristos Dumnezeu pentru cei ce cu credinţă şi cu dragoste cinstesc pururea pomenirea ta cea de bucurie şi întru tot lăudată.” (Slava de la „Doamne, strigat-am” de la Vecernia cea Mare a zilei)

Dacă privim cu atenţie întreaga imnografie vom constata că grija permanentă a imnografilor a fost aceea de a zugrăvi în „cântări duhovniceşti şi melodioase” cinstita vieţuire a sfinţilor Bisericii noastre. Nu de puţine ori vom întâlni în cântările slujbelor stihiri în care imnografii să-şi exprime neputinţa de a reda într-o formă desăvârşită lauda ce se cuvine a se aduce sfinţilor, pentru vieţuirea lor cea dumnezeiască care adeseori îi minunează chiar şi pe îngeri. Iată una dintre stihirile de la „Doamne, strigat-am”, de la Vecernia Sfântului Ierarh Nicolae, care ilustrează limpede acest fapt: „Cu ce cununi de laude vom încununa pe ierarhul, care cu trupul este în Mira şi duhovniceşte se găseşte înaintea tuturor”. Întâlnim în acest punct două realităţi magistrale ale imografiei bizantine – pe de o parte, măiestria imnografilor de a reda măreţia faptelor care, de fapt, întreceau cu mult limitele spaţiului liturgic (mă refer aici la faptul că viaţa şi minunile nenumărate ale Sfântului Ierarh Nicolae, cu multă vreme înainte ca imnografii să-i alcătuiască imne, înconjuraseră lumea), iar pe de altă parte, adânca lor smerenie şi încercarea asiduă de a prăbuşi aceste oprelişti. Întrebarea firească este dacă ei au reuşit cu adevărat să se întreacă pe ei înşişi, să întreacă înţelegerea unei întregi lumi. Răspunsul este unul simplu şi înţeles numai acelora „ce cu credinţă şi cu dragoste cinstesc pururea pomenirea” Sfântului Ierarh Nicolae, „cea de bucurie şi întru tot lăudată”. Căci ce ar fi fost simpla cunoştinţă a faptelor şi a vieţii Sfântului Ierarh fără podoaba cea frumos împodobită a imnografiei? O bucurie neîmpărtăşită, o sărbătoare fără „trâmbiţe de cântări” şi „dănţuiri sărbătoreşti”.

Citește articolul întreg | Make a Comment ( None so far )

IPS Streza – Pastorala la Praznicul Sf. Nicolae

Posted on Decembrie 14, 2008. Filed under: ocrotitorul copiilor, Predici | Etichete:, , |

Pastorala Inaltpreasfinţiei Sale Dr. Laurenţiu Streza cu ocazia prăznuirii Sfantului Ierarh Nicolae al Mirelor Lichiei

† LAURENŢIU

DIN MILA LUI DUMNEZEU ARHIEPISCOP AL SIBIULUI

ŞI MITROPOLIT AL ARDEALULUI

Cinului monahal, prea cucernicilor protopopi şi preoţi şi tuturor dreptcredincioşilor creştini ortodocşi din de Dumnezeu păzita noastră eparhie: har, milă, pace şi spor întru toate de la Dumnezeu, iar de la noi arhierească binecuvântare!

Iubiţii mei fii sufleteşti,

ips_laurentiuDupă rânduiala Sfintei noastre Biserici Orto­doxe, am intrat cu ajutorul lui Dumnezeu în Sfântul Post al Naşterii Domnului sau al Crăciunului, perioadă în care ne pregătim să întâmpinăm venirea în lume a Fiului lui Dumnezeu întrupat, Domnul nostru Iisus Hristos.

Ca în fiecare an, în această perioadă pregă­ti­toare, pe care se cuvine să o trăim cu adâncăevla­vie, Biserica ne pune în faţa ochilor sufleteşti pilda grăitoare a unuia dintre cei mai iubiţi sfinţi ai creştinătăţii, Sf. Nicolae, arhiereul din Mira Lichiei.

Viaţa şi activitatea Sf. Nicolae ne sunt bine­cunos­cute, din Vieţile sfinţilor, din slujba praz­nicului, din acatistul şi paraclisul prin care îl cinstim şi îl rugăm ca pe un păstor şi părinte duhov­nicesc care s-a asemănat cu „Păstorul cel bun care îşi pune sufletul pentru oile sale” (Ioan 10, 11).

Sf. Ierarh Nicolae a fost un aprig apărător al dreptei credinţe în dumnezeirea Mântuitorului Hristos, participând la Sinodul I Ecumenic de la Niceea din anul 325, unde l-a înfruntat pe Arie ereticul.

Dar Sf. Nicolae străluceşte mai ales prin faptele sale de milostenie, ca binefăcător al săracilor şi al celor lipsiţi, al celor nedreptăţiţi şi al celor în pri­mejdii, al bolnavilor şi al celor deznădăjduiţi. Prin tot ceea ce a împlinit în viaţa sa cu cuvântul şi cu fapta, Sf. Nicolae s-a arătat „îndreptător al credinţei”, „pildă a blândeţilor”, „învăţător al înfrânării, câş­ti­gând „cu smerenia cele înalte şi cu sărăcia cele bogate”, do­bân­dind sfinţenia vieţii.

Izvorul milostivirii lui Dumnezeu, care se revarsă în viaţa noastră prin mijlocirea sfinţilor, se împărtăşeşte şi mai puternic după adormirea lor.

Iubiţi credincioşi,

Sf. Nicolae a fost şi este un mare ocrotitor al tinerilor, îndeosebi al tinerelor fete.Viaţa sa ne descoperă chipul minunat în care sfântul a sărit în sprijinul unui tată necăjit, pe care sărăcia l-a împins la hotărârea necugetată de a-şi obliga fiicele să practice prostituţia. Intervenind prompt, Sf. Nicolae i-a izbăvit pe toţi din păcatul de moarte, protejându-le nu numai sănătatea sufletească, ci şi pe cea trupească.

Trăim în aceste zilele o situaţie asemănătoare în anumite privinţe, dar cu implicaţii mult mai grave. O autoritate publică naţională, a cărei menire este promovarea sănătăţii cetăţenilor ţării, a luat hotărârea necugetată de a vaccina peste 100.000 de fetiţe din clasa a IV-a cu un vaccin controversat pe plan mondial, ale cărui efecte se află încă în stadiul de experiment. Vaccinul (denumit Silgard sau Cervarix) este destinat prevenirii unei infecţiei cu un virus transmis pe cale sexuală numit virusul papiloma uman (HPV), considerat răspunzător de apariţia cancerului de col uterin. Aşa cum prevede legea fundamentală a ţării, Constituţia, cetăţenii, părinţi şi copii, au dreptul la viaţă şi integritate fizică şi psihică, dreptul la ocrotirea sănătăţii, dreptul la informaţie şi la libertatea conştiinţei. În numele acestor drepturi inalienabile, campania naţională de vaccinare împotriva virusului papi­lo­ma uman trebuie respinsă din următoarele motive principale:

1) Legătura dintre infecţia cu acest virus şi cancerul de col uterin nu este încă deplin elucidată. Deocamdată este evident doar că virusul reprezintă un factor de risc, alături de alţi factori precum relaţiile sexuale cu mai mulţi parteneri, persistenţa unor boli cu transmitere sexuală, începerea vieţii sexuale la o vârstă tânără, fumatul, consumul de anticoncepţionale, stresul, scăderea imunităţii, poluarea, care constituie factori favorizanţi ai oricărui maladii canceroase.

2) Nu se cunoaşte durata imunizării oferite de acest vaccin, dacă este permanentă sau vaccinul va trebui repetat după o anumită perioadă, cu toate riscurile aferente, boala cancerului de col uterin apărând după vârsta de 35 de ani.

3) S-au înregistrat efecte adverse la circa 83% dintre cei vaccinaţi, iar 6% dintre acestea au fost considerate efecte grave, fiind raportate chiar cazuri mortale! Pânăacum nu a existat niciun vaccin pe piaţăcare sămanifeste atât de multe reacţii adverse şi de o variabilitate atât de mare, putând fi afectate aproape toate aparatele şi sistemele organismului uman.

4) Nu există studii privind efectele adverse asupra fertilităţii. Posibilitatea ca vaccinul să provoace sterilitate ar transforma campania începută într-o tragedie naţională de proporţii.

Există şi alte semne de întrebare asupra acestui vaccin şi a campaniei de vaccinare. În această situaţie, niciun părinte nu îşi poate lua responsabilitatea pentru o procedură medicală ale cărei beneficii privind sănătatea copiilor săi sunt atât de incerte, iar riscurile atât de mari, cu atât mai mult cu cât nici producătorii vaccinului respectiv, nici ministerul de resort nu îşi asumă responsabilitatea pentru efectele secundare adverse.

Sănătatea copiilor este o datorie sfântă a oricărui părinte creştin. În faţa pericolului reprezentat de cancerul de col uterin, trebuie să facem tot ce ne stă în putere pentru a asigura tinerei generaţii o educaţie morală şi sanitară adecvată, singura care poate preveni, sigur şi fără efecte secundare, apariţia acestei boli, educaţie prin care să se promoveze castitatea până la căsătorie şi fidelitatea conjugală, păstrarea igienei şi efectuarea periodică a controalelor medicale necesare.

Mulţimea milioanelor de euro din bugetul naţional destinată vaccinării poate fi folosită mai benefic pentru campanii de educare a tinerilor pentru oprirea degradării morale prin sex şi pornografie, care au ajuns să afecteze însăşi esenţa biologică a poporului nostru.

Nu este o ipocrizie să pretindem prevenirea unei infecţii cu transmitere sexuală şi în acelaşi timp să promovăm o campanie împotriva fumatului prin sugerarea înlocuirii acestuia cu un păcat şi mai mare, păcatul desfrâului, aşa cum suntem îndemnaţi prin imagini de mari dimensiuni afişate fără nici o jenă în oraşele noastre?

Iubiţi credincioşi,

Pilda Sf. Ierarh Nicolae se cuvine să fie urmată şi de către noi, creştinii de astăzi. Să-i urmăm în credinţă, în nădejde, dar mai ales în dragoste. Iar dragostea să ne-o arătăm mai întâi prin responsabilitatea faţă de familiile şi copiii noştri, faţă de integritatea lor fizică şi psihică, morală şi spirituală, şi apoi prin faptele bune faţă de semenii noştri aflaţi în necazuri, lipsuri şi încercări.

A devenit o frumoasă tradiţie organizarea cu prilejul acestui praznic a Colectei generale pentru constituirea Fondul Filantropic Eparhial, destinat operei filantropice, sociale şi misionare, mai ales în vremuri de recesiune pe care le trăim şi în care destui semeni ai noştri sunt lipsiţi de cele necesare traiului, solicitându-ne ajutorul.

În acest an, ca şi în cei anteriori, au fost acordate prin sectorul de Asistenţă Socială al Arhiepiscopiei noastre ajutoare substanţiale familiilor sărace şi nevoiaşe, oamenilor bolnavi care aveau nevoie de sprijin pentru procurarea de medicamente, elevilor şi studenţilor cu o situaţie materială precară.

Suntem pe deplin convinşi că şi în acest an generozitatea Dumneavoastră va fi mare, că veţi jertfi cu dragoste pentru ajutorarea celor aflaţi în nevoi, bine ştiind că „Dumnezeu îl iubeşte pe cel ce dă de bună voie” (II Corinteni 9, 7).

Fie ca Sf. Ierarh Nicolae să ne fie tuturor cald folositor şi rugător către Domnul, iar prin mijlocirea lui să ne învrednicim cu pace, cu sănătate şi cu bucurie multă, să petrecem aceste sfinte zile ale postului Crăciunului, spre folosul nostru sufletesc şi trupesc, şi să ajungem şi la ziua cea sfântă şi luminoasă a Naşterii Domnului nostru Iisus Hristos, Căruia să-i fie slava în vecii vecilor. Amin.

Al vostru, al tuturor, de tot binele voitor şi rugător către Domnul,

† Dr. LAURENŢIU STREZA

Arhiepiscopul Sibiului şi Mitropolitul Ardealului

Sursa: Blogul Editurii Agnos

Citește articolul întreg | Make a Comment ( None so far )

Liked it here?
Why not try sites on the blogroll...