Archive for Februarie 2009

Călăuza

Posted on Februarie 26, 2009. Filed under: minune, ocrotitorul celor intemnitati | Etichete:, , |

„Noi minuni ale Sf. Nicolae”

Editura Cartea Ortodoxǎ, Bucureşti, 2004

Mama era o femeie bătrână şi oarbă, însă în curtea ei se mişca singură, fără niciun ajutor. Imaginaţi-vă un sat de lângă Moscova. Intr-o seară ea a ieşit din ogradă să ducă gunoiul şi s-a rătăcit. Nu putea nicidecum să găsească drumul înapoi spre casă. A tot umblat, dar fără nici un rezultat: nu găsea nici drumul, nici poarta. Se făcuse târziu. Pe drum nu era nimeni. Mama a început să se roage Sfântului Nicolae. Deodată a simţit cum cineva a apucat-o de mână. Ea nu s-a opus, bănuind cine ar putea fi. El a adus-o până acasă. Mama s-a oprit, a pipăit portiţa şi a intrat în curte, iar călăuza a dispărut.

Anunțuri
Citește articolul întreg | Make a Comment ( 1 so far )

Învățătura duhovnicească

Posted on Februarie 22, 2009. Filed under: ajutor la invatatura, minune | Etichete:, , , |

la scoala

Din cartea „Noi minuni ale Sf. Nicolae”

Editura Cartea Ortodoxǎ, Bucureşti, 2004

In anul 1993 terminam clasa a IX-a şi trebuia să susţin examen la biologie. Invăţam atât de mult, încât am făcut o criză de nervi: am strigat la mama şi am ieşit din casa. Ca unul ce şi-a pierdut minţile, mă grăbeam să ies din oraş. In jurul meu era doar pădure, iar eu continuam să merg mai departe, neconştientizând ce fac. Tot în acelaşi moment, mama se ruga cu lacrimi fierbinţi lui Dumnezeu şi Sfântului Nicolae, Făcătorul de minuni – ajutătorul călătorilor şi ocrotitorul rătăciţilor şi al celor aflaţi în primejdie. In momentul când a rostit rugăciunea, o putere nevăzută m-a oprit. Ceaţa s-a risipit din faţa ochilor mei. M-am îngrozit de ceea ce am făcut şi îmi părea foarte rău. Pe drumul pustiu mi-a ieşit un motociclist, care m-a dus până acasă. După aceea, mult timp îi ceream iertare mamei pentru fapta mea.

Serghie,

Oraşul Mirnâi

Citește articolul întreg | Make a Comment ( 1 so far )

Dătătorul de înţelepciune

Posted on Februarie 19, 2009. Filed under: ajutor la invatatura, ocrotire | Etichete:, , |

„Noi minuni ale Sf. Nicolae”

Editura Cartea Ortodoxǎ

Bucureşti, 2004

Sf NicolaeSfântul Nicolae, Făcătorul de minuni, m-a ajutat de-a lungul întregii mele vieţi. El este călăuzitorul meu. In 1960 am intrat la Academia Militară din Iaroslav. Nu puteam deloc înţelege radiotehnica. Nu pricepeam nici măcar ce este acela un electron. Colegii mei înţelegeau şi fiecare încerca să-mi explice, dar eu continuam să mă uit ca un prost la formule. Desigur, eram supărat până la lacrimi din cauza neputinţei mele. Toată speranţa mea era în ajutorul Sfântului Nicolae.

A venit şi sesiunea. Am învăţat doar un singur subiect, pentru celelalte nu am mai avut puteri. Şi iată că a venit şi ziua examenului. Am intrat în sală, m-am prezentat în faţa comisiei şi mă pregăteam să trag biletul. După acelaşi bilet au întins mâinile şi ceilalţi colegi. O voce lăuntrică îmi şoptea să renunţ la el. Când am tras un alt bilet şi i-am citit conţinutul, mirarea mea nu avea margini: era exact subiectul pe care îl tocisem în ajun. Am răspuns bine şi am fost trecut în anul al doilea, însă cel mai uimitor este faptul că unii dintre colegii mei, care învăţau bine, au picat examenul. In anul următor, mintea mi s-a luminat şi până la absolvirea Academiei nu am mai avut probleme. Am absolvit Academia ca şef de promoţie.

Vitali Orlov,

Oraşul Novgorod

Citește articolul întreg | Make a Comment ( 1 so far )

Pe mulţi de la moarte salvându-i

Posted on Februarie 15, 2009. Filed under: ocrotitorul celor intemnitati | Etichete:, , |

„Noi minuni ale Sf. Nicolae”

Editura Cartea Ortodoxǎ, Bucureşti, 2004

sf-nicolae-15Când a început războiul, familia noastră locuia în Gatcina. Trebuia să fim evacuaţi cu o parte a uzinei Putilovsk, unde lucra tata, în Ural. Dis-de dimineaţă am pornit la drum pe cai. Spre seară am ajuns în Alexandrovka, unde ne-a oprit o santinelă. Am fost nevoiţi să ne instalăm într-o casă liberă, la marginea satului. Lumină nu era. Mama a aşternut pe podea câteva haine de-ale noastre şi ne-a culcat.

Noaptea a început un raid aerian: nemţii înaintau spre Pulkov. Tunurile noastre au răspuns la atac. Se auzeau numai bubuituri, totul era în flăcări. Eram speriaţi. Ne-am adunat toţi la un loc şi am început să ne rugăm: „Doamne, ajută-ne!” Când o nouă explozie a luminat casa, mama a strigat şi a privit spre colţul din dreptul ei. Acolo, în fâşia de lumină, se vedea clar icoana Sfântului Nicolae, Făcătorul de minuni. Noi am strigat după ajutor.

Când am plecat din Alexandrovka, mama a luat şi icoana. Impreună cu noi, ea a trecut prin război şi prin trei lagăre de concentrare fasciste. Sfântul Nicolae ne-a ocrotit şi astfel noi am rămas în viaţă.

Nina Sokolova,

oraşul Sankt-Petersburg

Citește articolul întreg | Make a Comment ( None so far )

Parohia Sf. Nicolae – “VLADICA din PRUND”, Bucuresti

Posted on Februarie 12, 2009. Filed under: Biserici cu hramul Sf. Nicolae | Etichete:, |

Sursa: Blogul Parohiei Sf. Nicolae

imagine11Se afla intr-o vasta gradina, la poalele Patriarhiei. O biserica cu numele de Sf. Nicolae a existat in secolul al XVIII-lea in mahalaua numita a Vladichii (initial „Tigania Mitropoliei”), fiind probabil ctitorie a Mitropolitului Neofit I Cretanul (unul dintre marii ierarhi ctitori). Locul acestei biserici este astazi marcat de o cruce in piatra in curtea unei case de pe Bd. Regina Elisabeta. Lacasul este mentionat drept „Biserica Vladicai din zid” de catre misionarul franciscan Blasius Kleiner in 1761, iar mai tarziu, la 1794, Protopopul Stoica daruieste bisericii noi sfinte vase. Pana in 1877, singura ctitora era cunoscuta drept Marghioala Arion, sub supravegherea ei alegandu-se epitropia si administrandu-se averea bisericii.

Intre 1894-1895 s-au ridicat casele preotilor, care exista si astazi, peste drum de actuala constructie. In acel timp, „vechea biserica, care (…) din trecerea vremilor si (…) de mai bine de zece ani nu se facuse nici o reparatie bisericii, sfantul lacas era absolut darapanat, iar fondurile nu erau suficiente pentru refacere”.

imagine21Cu ajutorul primarului capitalei, Barbu Stefanescu Delavrancea, s-a obtinut „concursul spre a uni avutul desfiintatei biserici din Prund cu al bisericii Vladica, astfel ca sa se poata zidi o noua biserica si a-i asigura viitorul”. Biserica Sf. Nicolae „Din Prund” fusese ctitorita ca schit, inainte de 1682, de catre boierul calugarit, Teofan Schimonah, care a inchinat-o Mitropoliei. Desi era de dimensiuni mici, a servit ca lacas de inchinaciune locuitorilor din mahala timp de un veac si jumatate. In 1899, biserica si chiliile ei sunt daramate pentru extinderea Asezamintelor Brancovenesti.

In 1901, primarul Procopie Dumitrescu a hotarat ridicarea noii parohii Sf. Nicolae „Vladica”, dupa planul arh. belgian Eduard Leboeuf. La 7 noiembrie 1904 noul lacas este sfintit de P.S. Nifon Ploiesteanu.

Pictura a fost realizata in stil renascentist de catre pictorii Eugeniu Voinescu si D. R. Girolamo. Mobilierul din nuc a fost sculptat la manastirea Mislea, iar candelele de argint in atelierele Radivan. Biserica Sf. Nicolae-Vladica, realizata in stil neobizantin, are o cupola semisferica turtita, care acopera pronaosul de forma patrata. Pridvorul mic este incheiat deasupra, cu un fronton ce poarta o cruce din piatra.

Fatadele sunt impartite intr-un registru inferior cu brauri orizontale si unul superior cu ornamente din tencuiala la turnurile scarilor, la frize si cornisa, la ancadramentele ferestrelor. Registrul superior octogonal al turnurilor de la vest anunta raspandirea acestui tip de turla in perioada imediat urmatoare (in stil neoromanesc).

Citește articolul întreg | Make a Comment ( None so far )

Selecție de cărți despre Sf. Nicolae

Posted on Februarie 8, 2009. Filed under: carti despre Sf. Nicolae, viata Sf. Nicolae | Etichete:, |

Bruno, M.T. 1985. San Nicola nelle fonti narrative greche, Bari.

Cioffari, G.S. 1980. La Legenda di Kiev. Slovo o pereneseni moscej Sv. Nikolaia. Bari, English translation and notes by the author.

Desartovici, L.S.Viața si minunile Sfântului Nicolae – carte pentru copii, părinți si bunici. Editura Sophia, București.

Istrati, Diac. Dr. Ioan Valentin. 2007. „Sfântul Ierarh Nicolae, mirul iubirii lui Hristos”, Editura Pars pro toto, Iași.

Jacobus de Voragine. 1941. The Golden Legend. Translated by G. Ryan and T.T. Ripperger, London.

***. 2004.„Noi minuni ale Sfântului Nicolae”, trad. Lucia Ciornea. Editura Sophia, București.

Citește articolul întreg | Make a Comment ( None so far )

Ocrotirea sfântului

Posted on Februarie 5, 2009. Filed under: Aratari ale Sf. Nicolae, minune, ocrotire | Etichete:, , |

Din cartea „Noi minuni ale Sf. Nicolae”

Editura Cartea Ortodoxǎ, Bucureşti, 2004

sf-nicolae-03Nu departe de satul nostru se află satul Nikolskoe, cu Biserica Sfântul Nicolae. In ea se slujeşte şi astăzi – este mare, frumoasă şi plină de har, deşi a fost construită cu mulţi ani în urmă. Bătrânii spun că în vremurile grele, când se dărâmau bisericile, un om a vrut să dea jos crucea de pe biserica satului. A urcat până la turlă, dar acolo stătea un bătrân. „De ce ai urcat?”, l-a întrebat el. Omul şi-a dat seama că acesta era Sfântul Nicolae şi, speriat, a coborât. De biserică nimeni nu s-a mai atins.

Tatiana Avdeeva,

satul Bobiakova, regiunea Voronej

Citește articolul întreg | Make a Comment ( 1 so far )

Minuni pe pământul Estoniei

Posted on Februarie 1, 2009. Filed under: minune, vindecare | Etichete:, , |

Din cartea „Noi minuni ale Sf. Nicolae”

Editura Cartea Ortodoxǎ, Bucureşti, 2004

sf-Nicolae-07Multe locaşuri dumnezeieşti sunt pe pământul Rusiei şi nu puţine dintre ele sunt închinate plăcutului lui Dumnezeu, Sfântului Nicolae. Astfel de locaşuri există şi pe pământul estonian. Iată un mic paraclis, făcut din cărămidă în locul altuia mai vechi cu o sută de ani. El stă în drumul care duce spre lacul Ciudskoe, la poalele muntelui Bogorodiţkaia, pe care se înalţă măreaţă, cu turlele şi crucile de aur, mănăstirea de maici Piuhtiţk.

Pierdut printre tufişuri, paraclisul ne descoperă albul pereţilor săi la o cotitură de drum şi se ascunde din nou de ochii lumii, ca o fata morgana.

Odinioară aici era casa în care locuia, împreună cu familia sa, estonianul Soareş, iar alături era satul numit Sompa. Intr-o zi satul a ars şi cu el a ars şi casa lui Soareş. Şi, după cum spun legenda si letopiseţul mănăstirii Piuhtiţk, acest ţăran a început să-şi construiască o nouă casă.

Chiar în acea perioadă i-a apărut în vis lui Soareş Sfântul lui Dumnezeu, Nicolae, care i-a poruncit să coboare în fântână şi să scoată de acolo chipul său sfânt, spunându-i: „Tu îţi faci casă, ai un acoperiş deasupra ta, iar eu iată de cât timp mă aflu în fântâna ta murdară!”

Speriat de vedenie, Soareş îndeplini numaidecât porunca sfântului, scoţând din fântână icoana, însă cum ajunsese ea acolo, a rămas o taină. Se pare că aşa a trebuit să se întâmple, pentru proslăvirea Sfântului Nicolae pe acest pământ. După acest eveniment minunat, Soareş  împreună cu toată familia au îmbrăţişat credinţa ortodoxă, iar pe locul acesta, mai târziu, a fost ridicat un paraclis din lemn. Icoana a fost împodobită cu o ferecătură de argint şi în prezent se află în mănăstire, în altarul lateral închinat Sfântului Nicolae, din Catedrala Adormirii Maicii Domnului.

In fiecare an, de sărbătoarea Sfântului Nicolae, la paraclis şi în faţa lui se adună maicile şi pelerinii şi se săvârşeşte slujba sfinţirii apei, iar apoi se citeşte acatistul ierarhului. Nu doar paraclisul, ci şi biserica mare de lemn a Sfântului Nicolae, care se află în mijlocul cimitirului mănăstiresc, cu vârful ascuţit al clopotniţei, arată călătorilor obosiţi cărarea ce duce la izvorul dătător de viaţă. Până în ziua de azi dăinuie în inimile oamenilor dragostea pentru plăcutul lui Dumnezeu, care face minuni, dând ajutor oamenilor. El nu face diferenţe între popoare, ci îi iubeşte şi are milă de toţi.

Astfel, nu demult s-a îmbolnăvit estoniana Vivi, care locuieşte nu departe de mănăstire. Toţi, deopotrivă ruşi şi estonieni, o cunoşteau pe această femeie muncitoare şi se străduiau s-o ajute fiecare cu ce putea. Vivi credea că, după moartea neaşteptată a soţului, i-au cedat nervii şi de aceea o durea inima. Işi făcea griji pentru copii: trebuia să-i crească, să-i educe şi să-i trimită în lume. Vivi lua medicamente pentru inimă, însă starea generală a sănătăţii ei era din ce în ce mai proastă.

Intr-o noapte, fiind aproape adormită, i-a apărut Sfântul Nicolae sub  înfăţişarea unui bătrân venerabil, care i-a spus: „Roaba Domnului, tu ai cancer la sân!” Dimineaţa, îngrijorată şi răvăşită, a plecat la policlinica orăşenească, pentru o consultaţie la medicul oncolog. Medicul a confirmat diagnosticul Sfântului Nicolae şi i-a propus să o opereze urgent, fapt care ar putea-o salva, întrucât boala era în fază incipientă.

Vivi a fost operată şi s-a vindecat. A ieşit din spital sănătoasă, vioaie şi cu credinţă în minunile sfântului. Ea a primit credinţa ortodoxă, trăieşte şi munceste întru slava Domnului. Dumnezeu a ajutat-o să-şi educe copiii şi ea se bucură şi-I mulţumeşte Lui şi plăcutului Său, Sfântul Nicolae, pentru marea milă.

Protodiacon Boris Murtazov,

Oraşul Peciorî

Citește articolul întreg | Make a Comment ( 1 so far )

Liked it here?
Why not try sites on the blogroll...