ajutor

Cum se cuvine a cânta minunile tale?

Posted on Ianuarie 8, 2009. Filed under: ajutor, ajutor la operatii, minune, vindecare | Etichete:, , |

Din cartea „Noi minuni ale Sf. Nicolae”

Editura Cartea Ortodoxǎ, Bucureşti, 2004

sf-nicolae-18In anul 1988 am fost internată în spital cu crize puternice. Trebuia să fiu urgent operată. Soţul meu s-a dus la Catedrala Sfântul Nicolae să se roage Sfinţilor Nicolae, Făcătorul de minuni, şi Pantelimon pentru însănătoşirea mea. Trebuie să spun că pe atunci încă nu eram botezată, la biserică mergeam rar, slujbele nu le înţelegeam si mă adresam lui Dumnezeu numai după ajutor. In ajunul operaţiei, m-am rugat în gând Domnului nostru Iisus Hristos, promiţându-I că, dacă voi rămâne în viaţă, mă voi boteza. M-am rugat şi Sfinţilor Nicolae şi Pantelimon şi – o, minune! – operaţia dificilă, care a durat câteva ore, a reuşit. M-am însănătoşit repede, fără să fi avut vreo complicaţie. După ce m-am externat, m-am botezat în Catedrala Sfântul Nicolae. Slavă si mulţumire Domnului nostru Iisus Hristos, Sfinţilor Nicolae si Pantelimon!

Fiica mea suferea mult din cauză că nu avea copii. Cu credinţă şi cu nădejde m-am adresat din nou Sfântului Nicolae. Mă rugam în faţa icoanei sale făcătoare de minuni din catedrală. Peste un an s-a născut fiul ei şi nepotul meu cel mult dorit. Slavă Domnului şi sfinţilor Săi!

Al treilea ajutor l-am primit nu demult. Imi place foarte mult marea, însă întotdeauna mi-a fost frică să mă îndepărtez de mal. De data aceasta marea era liniştită şi, mustrându-mă pentru frica mea, am chemat în ajutor îngerul Păzitor şi m-am îndepărtat destul de mult de mal. Imediat am auzit cum cineva mi-a poruncit: „Întoarce-te!” In jurul meu nu era nimeni şi eu m-am îndreptat încet spre mal.

A început fluxul. Valurile mă duceau spre mal din ce în ce mai repede. Mă bucuram de ajutorul lor când, deodată, aproape de mal, ele au început să mă acopere. Nu reuşeam să mai trag aer în piept şi nu ajungeam cu picioarele la fundul apei. Am înţeles că mai am încă puţin şi mă înec. De teamă că s-ar putea să mor nespovedită şi neîmpărtăşită, am început să mă rog lui Dumnezeu şi Maicii Domnului. De data aceasta valurile au încetat să mă mai acopere. Încercând din răsputeri să-mi amintesc numele sfântului care îi ajută pe cei aflaţi în primejdie pe mare, mi-am spus: „Sfinte Nicolae, Ajută-mă, dă-mi putere să strig după ajutor, potoleşte valurile!” Şi minunea s-a întâmplat! Am putut striga. Am fost salvată! Totul s-a petrecut în doar câteva minute. Slavă şi mulţumire Domnului nostru Iisus Hristos, Maicii Domnului, Sfântului Nicolae, Făcătorul de minuni, şi Sfântului înger Păzitor!

Când am o greutate pe suflet, mă rog, citesc acatiste şi canoane. Gândurile, inima şi sufletul mi se liniştesc, bucuria mi se aşterne în suflet şi dobândesc puterea de a rezista în continuare.

Tamara,

oraşul Sankt- Petersburg

Anunțuri
Citește articolul întreg | Make a Comment ( None so far )

Cuv. Siluan Athonitul despre ajutorul Sf. Nicolae

Posted on Septembrie 15, 2008. Filed under: ajutor, Cuv. Siluan Athonitul, minune, ocrotire, ocrotitorul copiilor, rugaciune | Etichete:, , , |

Între iadul deznădejdii şi iadul smereniei

Cuv. Siluan Athonitul

Editura Deisis, Sibiu, 1998

Sfinţii ascultă rugăciunile noastre si primesc de la Dumnezeu puterea de a ne ajuta. Aceasta o stie tot neamul cel crestinesc.

Părintele Roman, fiu duhovnicesc al părintelui Dosifei, mi-a povestit că, pe când era băiat în lume, a trebuit odată să traverseze Donul iarna si calul lui a căzut într-o crăpătură deschisă în gheaţă si se cufunda târând după el sub gheaţă si sania. Atunci micuţul băiat a strigat: „Sfinte Nicolae, ajută-mă să scot calul afară!”, a tras de hamuri si a izbutit să scoată calul si sania de sub gheaţă.

Părintele Matvei, care era din acelasi sat cu mine, păstea, fiind copil, ca si prorocul David, oile tatălui său. Nu era mai înalt decât un berbec. Fratele lui mai mare lucra de cealaltă parte a unui câmp mare. Deodată, vede o haită de lupi năpustindu-se asupra lui Misa – acesta era numele părintelui Matvei în lume -, dar micuţul Misa a strigat; „Sfinte Nicolae, ajută-mă!” si de-abia ce a strigat că lupii au bătut în lături fără a face nici un rău nici lui, nici turmei. Multă vreme la noi în sat se râdea si se spunea: „Misa s-a speriat tare de lupi, dar Sfântul Nicolae l-a izbăvit pe el!”

Cunoastem o mulţime de cazuri în care sfinţii au venit în ajutorul nostru, de îndată ce i-am chemat. Din aceasta se vede că toate cerurile ascultă rugăciunile noastre.

Citește articolul întreg | Make a Comment ( None so far )

Bunicutul din geamantan

Posted on Septembrie 3, 2008. Filed under: ajutor, icoana Sf. Nicolae, icoane, ocrotire, ocrotitorul copiilor, rugaciune | Etichete:, , , , |

Din cartea „Noi minuni ale Sf. Nicolae”

Editura Cartea Ortodoxǎ, Bucureşti, 2004

Un prieten de-al meu avea un mare necaz. Era chiar în primii ani de după război. Nu avea nici-o vină şi se ruga fierbinte Sfântului Nicolae, cerându-i ajutor. Obosit, el s-a culcat. In vis a văzut cum pe cer erau o mulţime de sfinţi, iar printre ei Sfântul Nicolae strălucea cel mai tare.

Prietenul meu se gândea: „Ce mângâiere că avem un aşa mijlocitor şi apărător!” Când s-a trezit, s-a însemnat cu semnul crucii şi a spus: „Slavă Domnului! Dumnezeu m-a miluit!” Intr-adevăr, Dumnezeu l-a ocrotit şi l-a miluit.

Altă întâmplare despre ocrotirea minunată a Sfântului Nicolae:

Demult, o bătrânică evlavioasă îngrijea de un copil. Când părinţii lui plecau la serviciu, ea deschidea un geamantan, pe capacul căruia era lipită icoana Sfântului Nicolae şi se ruga. Copilul, jucându-se, vedea toate acestea. După ce termina rugăciunea, bătrânica ascundea geamantanul.

Intr-o zi, după serviciu, părinţii erau ocupaţi cu menajul. Geamurile de la balcon erau deschise. Copilul a ieşit pe balcon şi privea în jos, la copiii care se jucau şi râdeau în curte. A vrut şi el să se joace cu ei. A adus un scaun, s-a urcat pe el – copilul avea patru ani – şi a sărit de la etajul al patrulea.

S-a adunat multă lume. Toţi strigau: „A căzut un copil!” Părinţii au observat lipsa copilului de pe balcon. S-au repezit afară. Băieţelul era jos, viu, fără nicio vânătaie. Mama l-a luat în braţe:

– Fecioraşule, cum de-ai rămas în viaţă?

– Bunicuţul m-a prins! a urmat răspunsul.

– Care bunicuţ?

– Cel din geamantanul bunicuţei.

Au venit acasă.

– Bunicuţo, deschide geamantanul!

Ea îşi păstra în taină credinţa, însă atunci a fost nevoită să se descopere. Copilul a spus, arătând la icoana din geamantan:

– Acest bunic m-a prins!

Arhimandritul Ambrosie (Iurasov)

Citește articolul întreg | Make a Comment ( None so far )

Staţia

Posted on August 31, 2008. Filed under: ajutor, minune, ocrotitorul calatorilor, rugaciune | Etichete:, , , |

Din cartea „Noi minuni ale Sf. Nicolae”

Editura Cartea Ortodoxǎ, Bucureşti, 2004

S-a întâmplat în mai, de sărbătoarea Sfântului Nicolae. Mama se întorcea acasă de la biserică. Stătea lângă terasă, aşteptând să vină vreun mijloc de transport, însă toate maşinile treceau pe lângă ea – nimeni nu voia să ia o bătrână. De prea mult stat în picioare, mama a obosit. Iar când a văzut în depărtare o maşină, s-a rugat cu lacrimi Sfântului Nicolae s-o ajute să ajungă acasă. Maşina a trecut cu viteză, dar brusc, la o depărtare de vreo sută de metri, s-a oprit. A ieşit o femeie şi i-a făcut semn cu mâna, invitând-o să urce. Fericită, mama a alergat la maşină, iar când a dat să urce, a văzut feţele speriate ale pasagerilor. Nu era niciun loc liber. „Mătuşico, tu nu cumva ne-ai blestemat? a întrebat-o femeia. Spune-mi sincer: la ce te-ai gândit când aşteptai?” „Nu, nu v-am blestemat. Doar m-am rugat Sfântului Nicolae, Făcătorul de minuni, ca să oprească maşina. Vă mulţumesc că vi s-a făcut milă de mine şi aţi oprit”. Unul din pasageri a tras o perdeluţă din colţul din dreapta al geamului din faţă, unde era atârnată iconiţa Sfântului Nicolae. Toţi cei din maşină, cu emoţie şi într-un glas, au exclamat: „Iată, el ne-a oprit.” „In momentul în care am trecut cu maşina pe lângă tine, a continuat femeia, din colţul în care se află iconiţa Sfântului Nicolae s-a auzit brusc un pocnet şi maşina s-a oprit.”

Astfel, deşi claie peste grămadă, mama a ajuns cu bine acasă.

V.G. Savelieva,

Oraşul Samara

Citește articolul întreg | Make a Comment ( None so far )

Operaţia

Posted on August 21, 2008. Filed under: ajutor, minune, ocrotire, rugaciune, vindecare | Etichete:, , , |

Din cartea „Noi minuni ale Sf. Nicolae”

Editura Cartea Ortodoxǎ, Bucureşti, 2004

In spital era operat un om. Brusc, când chirurgul terminase operaţia, a început hemoragia. Medicul nu pricepea de unde curgea sângele. A trimis după un alt medic şi se gândea: „Până vine el, omul poate să moară.” In disperare, a strigat: „Nicolae, Făcătorule de minuni, ajută-mă!” In aceeaşi clipă, unul din asistenţi i-a spus ceva, iar el, pentru o secundă, şi-a întors privirea de la masa de operaţie. Când s-a uitat din nou la bolnav, hemoragia încetase la fel de brusc precum şi începuse. De atunci acest chirurg şi colegii săi nu încep nici-o operaţie fără să se roage. Astfel au ajuns ei la credinţă.

Nelly Toropkova,

Oraşul Armavir

Citește articolul întreg | Make a Comment ( None so far )

Bătrânul din gară

Posted on August 19, 2008. Filed under: ajutor, Aratari ale Sf. Nicolae, icoane, minune, ocrotire, ocrotitorul calatorilor, palma Sf Nicolae | Etichete:, , |

Din cartea „Noi minuni ale Sf. Nicolae”

Editura Cartea Ortodoxǎ, Bucureşti, 2004

Cine nu-l cunoaşte pe Sfântul Nicolae cel Milostiv? Numele lui este rostit nu numai de creştini, ci şi de oameni de alte confesiuni. Icoane cu chipul lui pot fi întâlnite atât în biserici şi în casele oamenilor, cât şi în îndepărtata tundră, în taiga, în iurtele nomazilor, precum şi în cabanele vânătorilor.

Multe s-au scris despre ajutorul lui, dar se pare că multe au rămas şi nescrise. Cine a trăit în China cunoaşte că mulţi chinezi şi buriaţi îl cinstesc pe sfântul lui Dumnezeu. Nu o dată Sfântul Nicolae i-a salvat pe cei care lau chemat în rugăciune. Despre o astfel de întâmplare vrem să povestim şi noi.

Intr-o gară din oraşul Hrabrin se găsea icoana Sfântului Nicolae, ocrotitorul călătorilor. Ea a fost împrejmuită cu un gărduţ, iar alături se afla un mic sfeşnic. Lângă sfeşnic, într-o cutie, erau lumânări. Rusul este obişnuit ca la orice lucrare a sa să ceară binecuvântarea Domnului. Inainte de călătorie, oamenii se apropiau de icoană, aprindeau lumânări, puneau banii alături, în cutie (niciodată nu s-a întâmplat ca ei să dispară) şi se rugau sfântului. Deseori, în faţa icoanei puteau fi văzuţi şi chinezi care se rugau în genunchi. La ieşirea din gară ajungeai în cealaltă parte a oraşului, numită Pristani, care ducea la râul Sungari – un râu mare şi lat. Locuitorii îl numeau „vicleanul”, pentru că se întâmpla ca liniştitul Sungari să se acopere brusc cu valuri mari, ameninţând astfel să scufunde bărcile.

Barcagiilor, care în acel moment se aflau pe râu, le venea foarte greu să le menţină la suprafaţă. Au fost şi cazuri când valurile le-au răsturnat.

Odată, într-o astfel de furtună a nimerit şi un chinez. Cu toate că era marinar cu experienţă, el nu reuşea să învingă valurile, care îl ameninţau din toate părţile. Deodată şi-a amintit de icoana din gară şi a început să strige: „Bătrânul din gară, ajută!”

Mai târziu el povestea că dintr-o dată, în chip minunat, s-a trezit pe mal. După ce şi-a venit în fire, a alergat la gară, a căzut în genunchi în faţa
icoanei şi printre lacrimi a povestit cum a fost salvat de acest „bătrân din gară” (aşa era numit sfântul de către chinezi, într-o rusă stâlcită).

Uneori sfântul se înfăţişa şi ca acuzator înfricoşător. Odată în gară era multă lume. In faţa icoanei stăteau credincioşi, ardeau lumânări. S-au apropiat şi câţiva soldaţi din armata roşie. Unul dintre ei se lăuda: „Uite acum îmi aprind o ţigară de la candelă!” Ceilalţi încercau să-l oprească: „Să nu faci asta! La ce-ţi trebuie?” El însă o ţinea morţiş: „Dacă există Dumnezeu, să mă pedepsească!” Cu aceste cuvinte, s-a aplecat deasupra icoanei, a aprins ţigara de la candelă şi, zâmbind, s-a întors la tovarăşii săi.

Soldatul avea atârnate la brâu câteva grenade. Dintr-o dată, inexplicabil, ele au explodat, rupându-l în bucăţi. Cu toate că explozia a fost puternică, nimeni din cei aflaţi în gară nu a suferit.

A. Kuzminskaia, „Sobornaia vesti

Citește articolul întreg | Make a Comment ( None so far )

Rugăciunea mamei

Posted on August 17, 2008. Filed under: ajutor, Aratari ale Sf. Nicolae, minune, ocrotire, rugaciune | Etichete:, , |

Din cartea „Noi minuni ale Sf. Nicolae”

Editura Cartea Ortodoxǎ, Bucureşti, 2004

După război, la noi a stat în gazdă o femeie credincioasă, Maria Nicolaevna Nikiforova. Cât a durat războiul, ea se ruga neîncetat ca fiul ei să rămână în viaţă. El s-a întors acasă şi a povestit mamei şi surorii sale următoarele:

A căzut prizonier, însă a reuşit să evadeze. Impreună cu el au evadat şi alţi câţiva prizonieri. Nu ştiau însă în ce parte s-o apuce ca să ajungă la trupele ruseşti. Dimineaţa, fugarii au zărit în faţa lor un pod, iar de partea cealaltă a lui, o poieniţă. In mijlocul acesteia se înălţa o căsuţă. Ei au intrat şi au găsit înăuntru o masă încărcată cu mâncare. Au mâncat şi, obosiţi, au adormit imediat.

Mai târziu, în casă a intrat un bătrân, care, conform descrierii lor, era Sfântul Nicolae, Făcătorul de minuni. El i-a trezit şi le-a spus să plece cât mai repede, le-a arătat drumul şi a mai adăugat să nu se mai oprească nicăieri. Aşa au ajuns ei până în unitatea noastră.

„Pravoslavnoe Slovo”, oraşul

Volgograd

Citește articolul întreg | Make a Comment ( None so far )

Cei ce au necinstit Biserica

Posted on Iulie 18, 2008. Filed under: ajutor, icoane, icoane facatoare de minuni, minune, ocrotire | Etichete:, |


Din cartea „Noi minuni ale Sf. Nicolae”

Ed. Sophia

Bucureşti, 2004


In 1993, paroh al bisericii ortodoxe Hristos Mântuitorul din Toronto (Canada) a devenit protoiereul Nikolai Boldârev. Numele preotului care slujea alături de el era Nikolai, şi la fel şi al mireanului care slujea în altarul acestei biserici. Enoriaşii s-au înţeles între ei să-l numească pe paroh Nicolae „cel mare”, iar pe preotul care slujea alături de el – părintele Nicolae „cel mic”, el fiind mic şi de statură.
(mai mult…)

Citește articolul întreg | Make a Comment ( None so far )

Somn cu pace dăruieste-mi!

Posted on Iulie 17, 2008. Filed under: ajutor, icoana facatoare de minuni a Sf. Nicolae, minune, ocrotire, vindecare | Etichete:, , |


Din cartea „Noi minuni ale Sf. Nicolae”

Ed. Sophia

Bucureşti, 2004


De mai mulţi ani sufeream de insomnie, iar în ultimii doi-trei ani adormeam doar cu ajutorul pastilelor.


Intr-o zi am aflat că prin oraşele mari se trece cu icoana Sfântului Nicolae, Făcătorul de minuni. Trebuia să ajungă şi în oraşul Toliati, unde locuiesc. Aşteptam această zi cu nerăbdare şi nădejde. Când icoana a fost adusă la Biserica Icoanei Maicii Domnului din Kazan, s-a făcut o procesiune. Era foarte multă lume. Părea că s-a adunat acolo tot oraşul.


Sufletul meu era vesel şi luminos, iar inima nutrea speranţa vindecării. Datorită milei lui Dumnezeu, ea a venit. In prezent, am un somn sănătos şi în fiecare dimineaţă Ii mulţumesc Mântuitorului nostru, Maicii Sale Sfinte şi Sfântului Nicolae, Făcătorul de minuni.

Roaba lui Dumnezeu Galina,

oraşul Toliati

Citește articolul întreg | Make a Comment ( None so far )

Barca minunată

Posted on Iulie 11, 2008. Filed under: ajutor, marturisire, ocrotire | Etichete:, |


Din cartea „Noi minuni ale Sf. Nicolae”

Ed. Sophia

Bucureşti, 2004


In anii ’30, când bisericile erau distruse, iar clericii arestaţi, în satul Borisovka locuia un preot, Nicolae. Intr-o după-amiază el mătura prin curte. Purta o pălărie cu boruri mari şi un halat. Deodată de el s-au apropiat nişte oameni şi l-au întrebat:


– Părintele este acasă?


Părintele a înţeles că nu este voia lui Dumnezeu să se lase prins de aceşti oameni, dacă nu 1-au cunoscut. A ridicat mâna şi le-a arătat direcţia, spunându-le că părintele a plecat în partea aceea, iar el a fugit în cealaltă. Râul era destul de lat. Nu era nici pod, nici vad, iar să-l treci înot era imposibil: se apropia seara şi se lăsa frigul. Dar a observat o bărcuţă cu un pescar. L-a chemat încet, făcându-i semn că ar vrea să treacă pe malul celălalt pe la mijlocul râului. Pescarul l-a întrebat:


– Cine eşti?


„Iată că a venit şi timpul încercării mele, s-a gândit părintele. Dacă nu voi spune adevărul, ce fel de creştin sunt eu? Iar dacă îl voi spune, mă va îneca.”


Erau timpuri când oricine avea „dreptul” să-şi bată joc de oamenii credincioşi, însă păstorul adevărat al turmei lui Hristos nu a ezitat. S-a lăsat în voia lui Dumnezeu, l-a chemat în ajutor pe Sfântul Nicolae şi a spus:


– Sunt preot.


– Iar eu sunt Sfântul Nicolae, i-a răspuns omul din barcă şi s-a făcut nevăzut, iar părintele Nicolae s-a pomenit pe malul celălalt al râului.

Monahia Măria,

Oraşul Helsinki

Citește articolul întreg | Make a Comment ( None so far )

« Intrări anterioare

Liked it here?
Why not try sites on the blogroll...