Aratari ale Sf. Nicolae

Serioja

Posted on Aprilie 2, 2009. Filed under: Aratari ale Sf. Nicolae, ocrotire | Etichete:, , |

Din cartea „Noi minuni ale Sf. Nicolae”

Editura Cartea Ortodoxǎ, Bucureşti, 2004

Această întâmplare a avut loc în satul nostru, în ziua de 22 mai 1956. O femeie, Antonina, cu fiul său, Serioja, în vârstă de trei ani, lângă ea, s-a apucat să-şi împrejmuiască grădina. Bunica ei, o femeie credincioasă, a atenţionat-o să nu lucreze în ziua Sfântului Nicolae, Făcătorul de minuni. Antonina i-a răspuns că sărbători sunt multe, iar munca nu aşteaptă, şi s-a apucat de lucru. Peste 15-20 de minute femeia s-a alarmat brusc: „Unde-i Serioja?” Copilul nu era nicăieri. A căutat peste tot. Vecinii şi noi, elevii, ne-am pornit să căutăm băieţelul în pădure, însă fără nici un rezultat.

A treia zi, vânzătoarea de la magazinul din sat a plecat pe cal în satul vecin, după marfă, şi la 11 km de sat l-a zărit pe Serioja. Stătea nu departe de drum, pe un muşuroi de furnici. Băieţelul mărturisea că un bătrân îl lăsase acolo, spunându-i: „Stai aici. Vor veni oamenii şi te vor găsi”. Uimitor era că furnicile nici nu îl atinseseră, deşi era îmbrăcat subţire.

Cu timpul, sătenii au ajuns la concluzia că acest bătrân nu putea fi altul decât Sfântul Nicolae, Făcătorul de minuni.

Roaba lui Dumnezeu Galina,

regiunea Kemerovo

Citește articolul întreg | Make a Comment ( None so far )

Ocrotirea sfântului

Posted on Februarie 5, 2009. Filed under: Aratari ale Sf. Nicolae, minune, ocrotire | Etichete:, , |

Din cartea „Noi minuni ale Sf. Nicolae”

Editura Cartea Ortodoxǎ, Bucureşti, 2004

sf-nicolae-03Nu departe de satul nostru se află satul Nikolskoe, cu Biserica Sfântul Nicolae. In ea se slujeşte şi astăzi – este mare, frumoasă şi plină de har, deşi a fost construită cu mulţi ani în urmă. Bătrânii spun că în vremurile grele, când se dărâmau bisericile, un om a vrut să dea jos crucea de pe biserica satului. A urcat până la turlă, dar acolo stătea un bătrân. „De ce ai urcat?”, l-a întrebat el. Omul şi-a dat seama că acesta era Sfântul Nicolae şi, speriat, a coborât. De biserică nimeni nu s-a mai atins.

Tatiana Avdeeva,

satul Bobiakova, regiunea Voronej

Citește articolul întreg | Make a Comment ( 1 so far )

Bunicul cu barbă albă

Posted on Ianuarie 22, 2009. Filed under: Aratari ale Sf. Nicolae, minune, vindecare | Etichete:, , , , |

Din cartea „Noi minuni ale Sf. Nicolae”

Editura Cartea Ortodoxǎ, Bucureşti, 2004

Sf. NicolaeAveam cinci ani când, în timpul somnului, m-am speriat şi din această cauză m-am îmbolnăvit. Aveam adesea crize şi dureri mari de cap. Odată, în timpul războiului, când tocmai îmi reveneam după o astfel de criză, în faţă mi-a apărut un bătrân cu barbă albă:

– Ce s-a întâmplat, drăguţă, nu cumva eşti bolnavă?

– Cine eşti, bunicule? l-am întrebat eu.

– Sunt Nicolae, Făcătorul de minuni. Trebuie să te rogi lui Dumnezeu şi nu vei mai fi bolnavă.

Bătrânul a dispărut, iar eu am chemat-o pe mama şi i-am povestit ce mi s-a întâmplat. Ea m-a pus să-i jur că voi merge la biserică. Dar era război şi ne aflam sub ocupaţia nemţilor.

După război m-am căsătorit, însă nu aveam copii. Când a fost eliberat oraşul Petrozavodsk, m-am dus la biserică, am plătit o slujbă cu Acatistul Sfântului Nicolae, am aprins o lumânare şi am împodobit icoana sfântului cu un ştergar.

După slujbă m-am dus la o prietenă şi m-am culcat puţin. Din nou mi-a apărut în somn bătrânul cu barbă albă:

– Ei, drăguţă, acum eşti sănătoasă. Continuă să faci cum ai făcut azi. Iar cine te va obijdui, va suferi toată viaţa lui. Tu să nu cerţi pe nimeni, ci doar să spui: „Doamne, miluieşte-i pe cei ce mă urăsc”.

De atunci nu l-am mai văzut. M-am însănătoşit. Am cinci copii: patru băieţi şi o fată.

N. G. Paikaceva

Citește articolul întreg | Make a Comment ( 1 so far )

Rugăminţile multora ascultând

Posted on Noiembrie 2, 2008. Filed under: Aratari ale Sf. Nicolae, minune, ocrotitorul celor necajiti | Etichete:, , |

Din cartea „Noi minuni ale Sf. Nicolae”

Editura Cartea Ortodoxǎ, Bucureşti, 2004

La începutul celui de-al doilea război mondial, când nemţii înaintau,într-un sat de lângă Smolensk ţăranii luau din depozite tot ce găseau de mâncare. O femeie, însărcinată, fiind în ultima lună, mergea prin sat.

Un bărbat care trecea pe lângă ea i-a strigat: „Tu de ce nu iei nimic? Vei muri de foame! Ţine acest sac, cel puţin vei avea cartofi”, şi a aruncat la picioarele femeii sacul. Ea a încercat să-l târâie, însă nu a putut. Epuizată, s-a aşezat pe el şi a început să plângă.

In acel moment, de după nişte tufişuri a apărut un bărbat şi a întrebat-o: „De ce plângi? Hai să te ajut!” Şi, ridicând sacul, i l-a dus până acasă. Când a dat să plece, femeia l-a oprit: „Aşteaptă să te mulţumesc”, i-a zis şi a intrat în casă. Acolo privirea i-a căzut pe icoana Sfântului Nicolae, Făcătorul de minuni. Un gând i-a fulgerat prin minte. A ieşit afară, dar nu mai era nimeni.

Nellea Toporkova,

Oraşul Armavir

Citește articolul întreg | Make a Comment ( None so far )

Bătrânul din gară

Posted on August 19, 2008. Filed under: ajutor, Aratari ale Sf. Nicolae, icoane, minune, ocrotire, ocrotitorul calatorilor, palma Sf Nicolae | Etichete:, , |

Din cartea „Noi minuni ale Sf. Nicolae”

Editura Cartea Ortodoxǎ, Bucureşti, 2004

Cine nu-l cunoaşte pe Sfântul Nicolae cel Milostiv? Numele lui este rostit nu numai de creştini, ci şi de oameni de alte confesiuni. Icoane cu chipul lui pot fi întâlnite atât în biserici şi în casele oamenilor, cât şi în îndepărtata tundră, în taiga, în iurtele nomazilor, precum şi în cabanele vânătorilor.

Multe s-au scris despre ajutorul lui, dar se pare că multe au rămas şi nescrise. Cine a trăit în China cunoaşte că mulţi chinezi şi buriaţi îl cinstesc pe sfântul lui Dumnezeu. Nu o dată Sfântul Nicolae i-a salvat pe cei care lau chemat în rugăciune. Despre o astfel de întâmplare vrem să povestim şi noi.

Intr-o gară din oraşul Hrabrin se găsea icoana Sfântului Nicolae, ocrotitorul călătorilor. Ea a fost împrejmuită cu un gărduţ, iar alături se afla un mic sfeşnic. Lângă sfeşnic, într-o cutie, erau lumânări. Rusul este obişnuit ca la orice lucrare a sa să ceară binecuvântarea Domnului. Inainte de călătorie, oamenii se apropiau de icoană, aprindeau lumânări, puneau banii alături, în cutie (niciodată nu s-a întâmplat ca ei să dispară) şi se rugau sfântului. Deseori, în faţa icoanei puteau fi văzuţi şi chinezi care se rugau în genunchi. La ieşirea din gară ajungeai în cealaltă parte a oraşului, numită Pristani, care ducea la râul Sungari – un râu mare şi lat. Locuitorii îl numeau „vicleanul”, pentru că se întâmpla ca liniştitul Sungari să se acopere brusc cu valuri mari, ameninţând astfel să scufunde bărcile.

Barcagiilor, care în acel moment se aflau pe râu, le venea foarte greu să le menţină la suprafaţă. Au fost şi cazuri când valurile le-au răsturnat.

Odată, într-o astfel de furtună a nimerit şi un chinez. Cu toate că era marinar cu experienţă, el nu reuşea să învingă valurile, care îl ameninţau din toate părţile. Deodată şi-a amintit de icoana din gară şi a început să strige: „Bătrânul din gară, ajută!”

Mai târziu el povestea că dintr-o dată, în chip minunat, s-a trezit pe mal. După ce şi-a venit în fire, a alergat la gară, a căzut în genunchi în faţa
icoanei şi printre lacrimi a povestit cum a fost salvat de acest „bătrân din gară” (aşa era numit sfântul de către chinezi, într-o rusă stâlcită).

Uneori sfântul se înfăţişa şi ca acuzator înfricoşător. Odată în gară era multă lume. In faţa icoanei stăteau credincioşi, ardeau lumânări. S-au apropiat şi câţiva soldaţi din armata roşie. Unul dintre ei se lăuda: „Uite acum îmi aprind o ţigară de la candelă!” Ceilalţi încercau să-l oprească: „Să nu faci asta! La ce-ţi trebuie?” El însă o ţinea morţiş: „Dacă există Dumnezeu, să mă pedepsească!” Cu aceste cuvinte, s-a aplecat deasupra icoanei, a aprins ţigara de la candelă şi, zâmbind, s-a întors la tovarăşii săi.

Soldatul avea atârnate la brâu câteva grenade. Dintr-o dată, inexplicabil, ele au explodat, rupându-l în bucăţi. Cu toate că explozia a fost puternică, nimeni din cei aflaţi în gară nu a suferit.

A. Kuzminskaia, „Sobornaia vesti

Citește articolul întreg | Make a Comment ( None so far )

Rugăciunea mamei

Posted on August 17, 2008. Filed under: ajutor, Aratari ale Sf. Nicolae, minune, ocrotire, rugaciune | Etichete:, , |

Din cartea „Noi minuni ale Sf. Nicolae”

Editura Cartea Ortodoxǎ, Bucureşti, 2004

După război, la noi a stat în gazdă o femeie credincioasă, Maria Nicolaevna Nikiforova. Cât a durat războiul, ea se ruga neîncetat ca fiul ei să rămână în viaţă. El s-a întors acasă şi a povestit mamei şi surorii sale următoarele:

A căzut prizonier, însă a reuşit să evadeze. Impreună cu el au evadat şi alţi câţiva prizonieri. Nu ştiau însă în ce parte s-o apuce ca să ajungă la trupele ruseşti. Dimineaţa, fugarii au zărit în faţa lor un pod, iar de partea cealaltă a lui, o poieniţă. In mijlocul acesteia se înălţa o căsuţă. Ei au intrat şi au găsit înăuntru o masă încărcată cu mâncare. Au mâncat şi, obosiţi, au adormit imediat.

Mai târziu, în casă a intrat un bătrân, care, conform descrierii lor, era Sfântul Nicolae, Făcătorul de minuni. El i-a trezit şi le-a spus să plece cât mai repede, le-a arătat drumul şi a mai adăugat să nu se mai oprească nicăieri. Aşa au ajuns ei până în unitatea noastră.

„Pravoslavnoe Slovo”, oraşul

Volgograd

Citește articolul întreg | Make a Comment ( None so far )

Gazda

Posted on August 13, 2008. Filed under: Aratari ale Sf. Nicolae, minune, ocrotire | Etichete:, , |

Din cartea „Minuni ale Sfântului Nicolae”

Ed. Sophia

Bucureşti, 2007

S-a petrecut în Ucraina de vest, la sfârşitul războiului. Vreo şapte-opt soldaţi se retrăgeau din încercuire spre vest, încercând să ajungă la ai săi.

Mergeau pe drumuri lăturalnice şi prin câmpii, pentru a nu fi prinşi de nemţi. Intr-o zi, către seară, rătăcind prin zăpadă istoviţi, au ieşit într-un câmp. „Se vede că aici ne-a fost scris să murim”, a spus unul din ei. Dar zărind în depărtare o luminiţă, s-au îndreptat spre ea. Aceasta s-a dovedit a fi o casă, ridicată pe un deluşor, în mijlocul câmpului. Un soldat a bătut la uşă, dar, neauzind niciun răspuns, a intrat. Acolo, pe un scaun, stătea un bătrân şi cosea pâsle. Nu a mai fost nevoie să ceară adăpost: cum i-a văzut, bătrânul le-a spus să intre toţi în casă şi să rămână acolo peste noapte. Istoviţi, soldaţii s-au întins pe jos şi au adormit imediat.

Dimineaţa, s-au trezit nu în casă, ci în câmp, sub cerul liber, acoperiţi uşor cu zăpadă, iar în tăcerea care domnea au desluşit dangătul clopotelor unei biserici. Când au intrat în biserică, unul dintre soldaţi a spus, arătând spre icoana Sfântului Nicolae: „Uite-o şi pe gazda noastră!”

S.I. Fudeli

Citește articolul întreg | Make a Comment ( None so far )

Arătarea Sfântului Nicolae

Posted on August 10, 2008. Filed under: Aratari ale Sf. Nicolae, mangaiere, minune, ocrotitorul celor necajiti | Etichete:, , , |

Din cartea „Minuni ale Sfântului Nicolae”

Ed. Sophia

Bucureşti, 2007

Mi-am adus aminte de următoarea întâmplare. Am fost chemată să citesc Psaltirea la priveghiul unei bătrânele, numită Evdochia. Ultima perioadă a vieţii ei fusese foarte grea, din pricina bolilor şi bătrâneţilor. De asemenea, rudele sale erau foarte departe şi o vizitau foarte rar. Uneori nici nu putea să-şi facă focul în sobă şi se hrănea foarte sărăcăcios. O ajuta o domnişoară, care era asistent social, precum şi vecinii, care, de asemenea, erau bătrâni. Şi iată că, odată, a venit la ea un bătrânel şi a întrebat-o:

–         Rabzi?

Iar bătrâna, care era foarte credincioasă, l-a recunoscut deîndată pe Sfântul Nicolae şi i-a răspuns:

–         Rabd, Părinte.

–         Ei bine, rabdă, nu ţi-a mai rămas mult.

Curând Evdochia a murit, apucând să povestească vecinei despre arătarea Sfântului Nicolae. Vecina era, de asemenea, o femeie evlavioasă şi mi-a povestit şi mie cele pe care le-am scris aici. O pomenesc, până în ziua de azi.

Roaba lui Dumnezeu,

Galina cu copiii,

Regiunea Sverdlovsk

Citește articolul întreg | Make a Comment ( None so far )


Liked it here?
Why not try sites on the blogroll...