Cântările Ortodoxiei: Sfântul Ierarh Nicolae – „frumuseţea ierarhilor şi fala părinţilor”

Posted on decembrie 19, 2008. Filed under: viata Sf. Nicolae | Etichete:, , |

Sursa: Ziarul Lumina

sf-nicolae-09

„Pe cel ce este frumuseţea ierarhilor şi fala părinţilor, izvorul minunilor şi preamarele ocrotitor al credincioşilor, adunându-ne, să-l lăudăm, o, iubitorilor de prăznuire, cu cântări de laude, zicând: «Bucură-te, păzitorul celor din Mira, cinstit întâistătător şi stâlp neclintit! Bucură-te, luminătorule preastrălucit, care cu minunile luminezi marginile lumii! Bucură-te, bucuria cea dumnezeiască a celor necăjiţi şi apărătorul cel prea cald al celor nedreptăţiţi! Şi acum, preafericite Nicolae, nu înceta rugându-te lui Hristos Dumnezeu pentru cei ce cu credinţă şi cu dragoste cinstesc pururea pomenirea ta cea de bucurie şi întru tot lăudată.” (Slava de la „Doamne, strigat-am” de la Vecernia cea Mare a zilei)

Dacă privim cu atenţie întreaga imnografie vom constata că grija permanentă a imnografilor a fost aceea de a zugrăvi în „cântări duhovniceşti şi melodioase” cinstita vieţuire a sfinţilor Bisericii noastre. Nu de puţine ori vom întâlni în cântările slujbelor stihiri în care imnografii să-şi exprime neputinţa de a reda într-o formă desăvârşită lauda ce se cuvine a se aduce sfinţilor, pentru vieţuirea lor cea dumnezeiască care adeseori îi minunează chiar şi pe îngeri. Iată una dintre stihirile de la „Doamne, strigat-am”, de la Vecernia Sfântului Ierarh Nicolae, care ilustrează limpede acest fapt: „Cu ce cununi de laude vom încununa pe ierarhul, care cu trupul este în Mira şi duhovniceşte se găseşte înaintea tuturor”. Întâlnim în acest punct două realităţi magistrale ale imografiei bizantine – pe de o parte, măiestria imnografilor de a reda măreţia faptelor care, de fapt, întreceau cu mult limitele spaţiului liturgic (mă refer aici la faptul că viaţa şi minunile nenumărate ale Sfântului Ierarh Nicolae, cu multă vreme înainte ca imnografii să-i alcătuiască imne, înconjuraseră lumea), iar pe de altă parte, adânca lor smerenie şi încercarea asiduă de a prăbuşi aceste oprelişti. Întrebarea firească este dacă ei au reuşit cu adevărat să se întreacă pe ei înşişi, să întreacă înţelegerea unei întregi lumi. Răspunsul este unul simplu şi înţeles numai acelora „ce cu credinţă şi cu dragoste cinstesc pururea pomenirea” Sfântului Ierarh Nicolae, „cea de bucurie şi întru tot lăudată”. Căci ce ar fi fost simpla cunoştinţă a faptelor şi a vieţii Sfântului Ierarh fără podoaba cea frumos împodobită a imnografiei? O bucurie neîmpărtăşită, o sărbătoare fără „trâmbiţe de cântări” şi „dănţuiri sărbătoreşti”.

Citește articolul întreg | Make a Comment ( None so far )

Liked it here?
Why not try sites on the blogroll...