Biserici cu hramul Sf. Nicolae
Biserica Sfantul Nicolae din Myra
Sursa: Crestin Ortodox
Biserica Sfantului Nicolae din Myra se afla la 2 kilometri distanta de orasul Demre, din provincia turceasca Antalia.
Prima biserica ridicata in cinstea Sfantului Nicolae in orasul Myra a fost intemeiata in secolul al VI-lea. Locul de ridicare al bisericii a fost ales in functie de mormantul Sfantului Nicolae (deasupra lui) – lucru sustinut de majoritatea cercetatarilor.
Biserica actuala dateaza in mare parte din secolul al VIII-lea. Aceasta a fost restaurata in anul 1042, sub patronajul imparatului Constantin X, o manastire fiind adaugata acesteia in acelasi timp, sau la scurt timp dupa aceasta. Manastirea a fost ridicata-adaugata dupa atacurile arabilor din secolul al XI-lea.
Sfantul Nicolae a fost un episcop foarte popular al Myrei secolului al IV-lea, nascut in Patara, intre anii 260 si 280, fiind cunoscut in special pentru minunile si blandetea sa. Parintii sai au murit de boala, lasandu-l pe tanarul Nicolar cu o mare avere.
Se spune ca Sfantul Nicolae a fost aruncat in inchisoare de catre imparatul bizantin Diocletian, probabil participand si la Sinodul de la Niceea. De asemenea, Sfantul Nicolae a mijlocit la imparatul Constantin pentru o reducere de taxe in localitatea Myra, cerinta ce a fost realizata de imparat. Sfantul a mai daramat, impreuna cu multi altii, templul renumitei Artemis din Myra. A murit in anul 342, la dara de 6 decembrie.
Sfantul Nicolae este cunoscut si multumita activitatii sale caritabile si de intr-ajutorare a saracilor. Se cunosc relatarile in care acesta lasa pungi cu galbeni fetelor sarace care nu aveau posibilitatea realizarii unei nunti si ajungeau in pragul desfraului. Mai multe legende bazate pe bunatatea si iubirea sa au dus la aparitia lui Mos Craciun, cum este considerat Sfantul Nicolae.
In anul 1863, tarul Alexandru II al Rusiei a cumparat cladirea si a inceput sa o restaureze, insa lucrarea sa nu a ajuns la un final.
In anul 1963, lateralele de est si sud ale bisericii au fost escavate, iar in 1968 locul inmormantarii Sfantului Nicolae a fost aceperit cu un acoperis.
Un sarcofag din marmura, de provenienta greceasca, a fost achizitionat pentru ingroparea Sfantului Nicolae, insa moastele acestuia au fost furate in anul 1087 de catre comerciantii din Bari, fiind acum tinute in catedrala orasului. Furtul a avut loc in timpul confuziei si panicii realizate de invazia turcilor selgiucizi. Catedrala din Bari a devenit imediat un mare loc de pelerinaj. Moastele sfantului Nicolae sunt izvoratoare de mir, fiind renumite pentru minunile savarsite de-a lungul timpului.
Podeaua bisericii prezinta un bogat mozaic din marmura colorata.
Peretii acesteia mai pastreaza inca urme din pictura originala. Restaurarea picturii a avut loc intre anii 2000 – 2005. Biserica din Myra, Demre, pastreaza un model rar de tron bizantin (scaun episcopal).
Biserica din Myra a fost un punct central al pelerinajelor vremii, al celor din regiune si nu numai, lucru ce a ramas valabil chiar si dupa furtul moastelor Sfantului Nicolae de catre italieni, in anul 1087.
In anul 1982, atat biserica, cat si imprejurimile acesteia, au fost clasata ca sit arheologic de gradul I, fiind catalogata, de catre specialisti, ca cea de a treia structura bizantina din Anatolia, din punct de vedere al importantei acesteia.
Parohia Sf. Nicolae – “VLADICA din PRUND”, Bucuresti
Sursa: Blogul Parohiei Sf. Nicolae
Se afla intr-o vasta gradina, la poalele Patriarhiei. O biserica cu numele de Sf. Nicolae a existat in secolul al XVIII-lea in mahalaua numita a Vladichii (initial „Tigania Mitropoliei”), fiind probabil ctitorie a Mitropolitului Neofit I Cretanul (unul dintre marii ierarhi ctitori). Locul acestei biserici este astazi marcat de o cruce in piatra in curtea unei case de pe Bd. Regina Elisabeta. Lacasul este mentionat drept „Biserica Vladicai din zid” de catre misionarul franciscan Blasius Kleiner in 1761, iar mai tarziu, la 1794, Protopopul Stoica daruieste bisericii noi sfinte vase. Pana in 1877, singura ctitora era cunoscuta drept Marghioala Arion, sub supravegherea ei alegandu-se epitropia si administrandu-se averea bisericii.
Intre 1894-1895 s-au ridicat casele preotilor, care exista si astazi, peste drum de actuala constructie. In acel timp, „vechea biserica, care (…) din trecerea vremilor si (…) de mai bine de zece ani nu se facuse nici o reparatie bisericii, sfantul lacas era absolut darapanat, iar fondurile nu erau suficiente pentru refacere”.
Cu ajutorul primarului capitalei, Barbu Stefanescu Delavrancea, s-a obtinut „concursul spre a uni avutul desfiintatei biserici din Prund cu al bisericii Vladica, astfel ca sa se poata zidi o noua biserica si a-i asigura viitorul”. Biserica Sf. Nicolae „Din Prund” fusese ctitorita ca schit, inainte de 1682, de catre boierul calugarit, Teofan Schimonah, care a inchinat-o Mitropoliei. Desi era de dimensiuni mici, a servit ca lacas de inchinaciune locuitorilor din mahala timp de un veac si jumatate. In 1899, biserica si chiliile ei sunt daramate pentru extinderea Asezamintelor Brancovenesti.
In 1901, primarul Procopie Dumitrescu a hotarat ridicarea noii parohii Sf. Nicolae „Vladica”, dupa planul arh. belgian Eduard Leboeuf. La 7 noiembrie 1904 noul lacas este sfintit de P.S. Nifon Ploiesteanu.
Pictura a fost realizata in stil renascentist de catre pictorii Eugeniu Voinescu si D. R. Girolamo. Mobilierul din nuc a fost sculptat la manastirea Mislea, iar candelele de argint in atelierele Radivan. Biserica Sf. Nicolae-Vladica, realizata in stil neobizantin, are o cupola semisferica turtita, care acopera pronaosul de forma patrata. Pridvorul mic este incheiat deasupra, cu un fronton ce poarta o cruce din piatra.
Fatadele sunt impartite intr-un registru inferior cu brauri orizontale si unul superior cu ornamente din tencuiala la turnurile scarilor, la frize si cornisa, la ancadramentele ferestrelor. Registrul superior octogonal al turnurilor de la vest anunta raspandirea acestui tip de turla in perioada imediat urmatoare (in stil neoromanesc).
Trebuie să fii autentificat pentru a publica un comentariu.