calatorie
Lupii
Din cartea „Noi minuni ale Sf. Nicolae”
Ed. Sophia
Bucureşti, 2004
Toată viaţa, şi a trăit 80 de ani, mama a crezut în ajutorul Sfântului Nicolae, căruia adesea i se ruga. Când din cauza bătrâneţii şi a bolilor nu mai putea să meargă la biserică, ea citea şi cânta acatiste acasă. Mi-a povestit multe despre ajutorul sfântului, dar eu am reţinut o anume istorisire.
S-a întâmplat pe la sfârşitul anului 1941, în regiunea Iaroslav, unde fuseserăm evacuaţi. Am primit o înştiinţare că tata s-a pierdut fără urmă. Mama trebuia să meargă în centrul raional. Nu exista niciun mijloc de transport până acolo, aşa că de la colhoz i-au dat un cal înhămat la o sanie.
Seara târziu, când se întorcea acasă prin pădure, a observat cum o haită de lupi îi înconjura sania. Mama a început să se roage Sfântului Nicolae. A lăsat hăţurile din mâini şi a închis ochii. Când i-a deschis, calul alerga din toate puterile, iar lupii nu se mai vedeau. In depărtare se zărea satul, unde era aşteptată de copii. (mai mult…)
Icoana făcătoare de Minuni a Sfântului Nicolae
Din cartea „Sfântul Ierarh Nicolae – mirul iubirii lui Hristos”
Ed. Pars Pro Toto
Iaşi, 2007
Diac. Dr. Ioan Valentin Istrati
În final, aş dori să istorisesc o minune pe care Sfântul a săvârşit-o printr-o icoana a sa, trecând de graniţele ţărilor şi ajungând într-o Biserică a sa din România.
În 1998, am fost la Kiev şi Moscova pentru a mă închina la Bisericile şi Mânăstirile de acolo. La Moscova, am găsit într-un magazin de obiecte bisericeşti o icoană preafrumoasă a Sfântului Ierarh Nicolae, îmbrăcată în aur. Icoana este o copie fidelă a unei icoane făcătoare de minuni foarte vestită în toată Rusia.
Deşi icoana a fost cumpărată dintr-un magazin, mai mulţi prieteni mi-au spus că voi avea probleme la vămile prin care voi trece spre casă. Aveam de trecut vama ruso-ucraineană, vama ucraineano-transnistreană, cea transnistreano-moldovenească şi cea moldo-română. (mai mult…)
Ajutătorul călătorilor
Din cartea „Noi minuni ale Sf. Nicolae”
Ed. Sophia
Bucureşti, 2004
Oriunde am fi plecat, eu şi soţul, întotdeauna comandam o moliftă către Sfântul Nicolae, cunoscând grija cu care îi ocroteşte pe călători. De fiecare dată noi, păcătoşii, i-am simţit ajutorul, însă aş dori să povestesc acum ce ni s-a întâmplat nouă.
Acum trei ani, mama mea împlinea şaizeci de ani şi, pentru a o felicita, trebuia să mergem la Moscova. Ne-am înţeles la timp la telefon şi am luat bilete dus-întors. Acolo eram aşteptaţi ca cei mai dragi oaspeţi.
Am plecat de acasă mai devreme, căci eram încărcaţi cu o mulţime de bagaje cu dulciuri şi cadouri. Am hotărât să mergem cu troleibuzul, care ne ducea direct la gară, însă a trebuit să aşteptăm mult timp în staţie până a venit. Când am ajuns la gară, până la plecarea trenului nu mai rămăseseră decât cinci minute. Cine a fost într-o asemenea situaţie îmi înţelege foarte bine starea.
Sf. Nicolae, Arhiepiscopul Mirei Lichiei 