Archive for octombrie 2008
Marturii din zilele noastre – ajutator la casatorie
Am 26 de ani si sunt casatorita,multumita Sfantului ierarh Nicolae…dar sa va povestesc si cum s-a intamplat. Acum 7 ani imi pierdusem prietenul intr-un accident de masina, aveam doar 19 ani si credeam ca viata mea luase sfarsit atunci.
Am trait cu acest sentiment timp de 2 ani,timp in care Sfantul Nicolae tinuse langa mine marea mea iubire,fara ca mie sa imi pese catusi de putin de acest lucru.
Ma simtem singura,sufeream enorm si nu suportam pe nimeni langa mine in afara de mama .Toate astea s-au intamplat pana cand intr-o zi la sfatul unei prietene am inceput sa citesc Acatistul Sfantului Ierarh NIcolae. Dupa cateva zile in care am citit acatistul s-a intamplat minunea, mi-am dat seama ca persoana care a fost alaturi de mine in tot acest timp in care eu nu faceam decat sa sufar, era marea mea iubire.Bineneteles ca am continuat sa citesc acatistul si am recomandat si altor persoane sa faca acest lucru.Eu sunt foarte fericita acum cu sotul meu, trimis de Sfantul Nicolae si ne iubim enorm de mult. Multumim Sfantul Nicolae!
(A.A,Targu Mures)
Read Full Post | Make a Comment ( 1 so far )Tinereţea Sfântului
Din cartea „Sfântul Ierarh Nicolae – mirul iubirii lui Hristos”
Ed. Pars Pro Toto
Iaşi, 2007
Diac. Dr. Ioan Valentin Istrati
În Patara, acest oraş înfloritor, s-a format tânărul Nicolae în a doua jumătate a secolului al III-lea după Hristos, în timpul împăraţilor Probus şi Diocleţian. Nu se cunosc foarte multe despre familia sa. Viaţa sa a fost scrisă de un cronicar anonim în jurul anului 400 A.D., care cunoştea bine cetatea Mira, acolo unde Nicolae a fost episcop. Din această viaţă se inspiră Eustratios, preot la Constantinopol, după care lucrarea este pierdută. Sf. Nicolae de Mira a fost uneori confundat cu un alt Sfânt Nicolae, monah la Sion, episcop de Pinara, care a trăit însă la două secole după Sf. Nicolae de Mira, în timpul împăratului Iustinian cel Mare. De aici se explică cele două informaţii diferite despre părinţii sfântului ierarh, care s-ar fi numit fie Epifanie şi Nona, fie Teofan şi Ioana. În realitate, în secolul al III-lea, datorită persecuţiilor, creştinii nu putea avea Biserici sau şcoli creştine aşa cum pomeneşte viaţa Sf. Nicolae de Sion, dar totuşi, după mărturia Sf. Metodiu de Olimp, la Patara erau cercuri intelectuale creştine tolerate de autorităţile publice.
Tinereţea Sfântului a avut loc în atmosfera romană în care se cântau imnele cavalereşti Iliada şi Odiseea, se citeau filosofii stoici, etc. Patara era cetatea permanentului transfer social şi economic de la Roma către Siria şi palestina, căci aceasta eraun port de tranzit în Mediterana. În această varietate de elemente culturale, mesajul înălţător al creştinismului era o noutate absolută pentru tinerii doritori de înţelepciune şi puritate.
După Ioan Diaconul, părinţii creştini ai Sfântului l-au educat cu mare grijă şi l-au învăţat tainele credinţei şi ale iubirii de oameni. A primit o educaţie creştină înaltă şi părinţii lui l-au iniţiat în citirea Sfintei Scripturi de la vârsta de cinci ani.
Erminia bizantină păstrează iconologic tradiţia educaţiei alese pe care a primit-o sfântul: „Sfântul se dă la dascăl să înveţe carte. Case şi într-însele părinţii Sfântului Nicolae şi înaintea lor un dascăl bătrân primeşte pruncul, dându-i tăbliţa scrisă. Şi iar mai încolo, afară din casă sfântul merge la şcoală cu trăistuţă de gât şi cu tăbliţă în mână, iar înapoia lui slujnica, şi înaintea lor şcoala” (Dionisie din Furna, op. cit. p. 173).
Tinereţea sfântului a fost un model de feciorie şi iubire de înţelepciune. Era nelipsit din Biserică, iar idealuril lui erau în Scriptură şi în martirii Bisericii timpurii. Metafrastul spune despre aceasta: „Deci, ca un pământ bun şi fertil, când a ajuns la vârsta cea cuvenită a fost trimis la studiu la profesor (grammaticus). În povăţuirea acestuia, într-un scurt timp Nicolae a învăţat multele discipline, deşi toate cele de natură politică şi mercantilă le-a respins. El a invitat anturajul de prieteni fără bună măsură şi discuţiile cu femeile (…). Părăsind căile lumeşti, el îşi petrecea tot timpul în Sfintele Biserici.
Alte surse aghiografice susţin că Sfântul a studiat în tinereţe la Alexandria Egiptului, unul dintre cele mai faimoase centre culturale şi academice ale Imperiului roman.
De asemenea, unii scriitori eclesiastici afirmă că Sfântul a întreprins o călătorie în Ţara Sfântă şi în Egipt pentru a se închina la „locurile pe unde a trecut Hristos şi pentru a primi din învăţătura Părinţilor asceţi din acele locuri”, împlinind cuvântul psalmistului David care spune: „Intra-vom în locaşurile Lui, închina-ne-vom la locul unde au stat picioarele Lui” (Psalm 131,7).
Majoritatea aghiografilor menţionează că părinţii sfântului au murit pe când sfântul era la o vârstă fragedă, lăsându-i o avere considerabilă, pe care el a dăruit-o multor familii sărace.
Read Full Post | Make a Comment ( None so far )Ochii lui Kolea
Din cartea „Noi minuni ale Sf. Nicolae”
Editura Cartea Ortodoxǎ, Bucureşti, 2004
Mama mi-a povestit cum bunica, Varvara Nicolaevna, l-a îngrijit pe fiul său, Kolea: îl dureau ochii. L-a dus la oftalmologi, însă fără nici un rezultat. Copilul suferea mult. Ii puneau în ochi nişte picături atât de puternice, încât, atunci când el plângea pe umărul bunicii, mătasea rochiei se găurea. Bunica s-a adresat unui profesor renumit. El a consultat băieţelul şi a spus: „Un ochi i s-a scurs. N-a rămas mult nici din celălalt. Eu nu sunt Dumnezeu, nu-i pot pune ochii la loc!” Varvara Nicolaevna a plătitla biserică o slujbă pentru vindecarea pruncului Nicolae. Sfântul Nicolae s-a milostivit de copil. Băieţelul s-a vindecat, nu i-a rămas nicio urmă de la boală. Mama spunea că ochii lui Kolea erau cei mai frumoşi.
Varvara Semionova,
Oraşul Ghelengik
Read Full Post | Make a Comment ( None so far )Arhim. Emilianos – Sfântul Nicolae – mijlocitorul nostru la Dumnezeu
Arhimandritul Emilianos
” Cateheze şi cuvântări”
Monahismul pecetea adevărată[1]
Mulţumesc călduros din inimă mult iubitului şi preacinstitului vostru stareţ şi părinte duhovnicesc, pentru frumoasele cuvinte pe care le-a spus despre noi şi pentru urările pe care mi le-a făcut, precum şi pentru acest minunat prilej pe care mi l-a oferit de a fi astăzi împreună cu voi într-o atmosferă pur monahală şi familiară.
Mult m-a emoţionat şi m-a bucurat şi mi-a plăcut întreaga voastră petrecere şi privegherea voastră, rezistenţa voastră şi starea voastră, primirea voastră, iar câte nu le vedem noi, le vede Dumnezeu. Participăm la bucuria voastră, care e bucuria Bisericii, şi participând bucuria noastră creşte îndoit.
Sunt încă emoţionat -precum spuneam şi ieri -, fiindcă toţi simţim că în această noapte Sfântul Nicolae a fost împreună cu noi. L-am trăit. Nu numai inimile şi citirile noastre ne-au vorbit despre el, ci el însuşi a fost un avocat al iubirii, al milei, al puterii, al slavei lui Dumnezeu. Unul care n-a lăsat neemoţionat nici cerul, nici vreo parte a pământului. Prăznuim pe Sfântul, ne închinăm şi cinstitelor sale moaşte care s-au salvat atunci prin strămutarea lor. Desigur, ne amărâm pentru că din Răsărit au fost luate din Apus, dar s-au păstrat. Altminteri ar fi fost dezmembrate, poate, sau ar fi fost îngropate undeva sau le-ar fi ars musulmanii, potrivit Sinaxarului, şi cine ştie ce altceva ar fi putut păţi. Aşadar, el ne-a adunat pe toţi şi adună în jurul lui, sau mai degrabă în jurul lui Hristos, Răsăritul şi Apusul.
Read Full Post | Make a Comment ( 1 so far )Sfinte Nicolae, ajută-mă!
Din cartea „Noi minuni ale Sf. Nicolae”
Editura Cartea Ortodoxǎ, Bucureşti, 2004
Această istorioară s-a petrecut cu unchiul meu, care a avut o soartă grea. Când era la început de viaţă duhovnicească, în una din vizitele lui la noi, în Petersburg, i-am spus: „Dacă ţi se va întâmpla ceva, să-ţi aduci aminte de Sfântul Nicolae şi să-i ceri ajutorul.” Peste o jumătate de an, când a venit din nou la noi, ne-a povestit următoarele:
Intr-o zi s-a dus la vărul său care îşi sărbătorea ziua de naştere, în Kinghiseppe, dar, dintr-un motiv oarecare, nu s-au înţeles. Unchiul meu, supărat, nu a rămas peste noapte la vărul său şi s-a pornit spre satul său, Usti-Lugu. S-a bizuit pe faptul că nopţile erau luminoase şi că va da peste o maşină de ocazie. Dar trecuseră deja câteva ore şi nu se zărea nicio maşină. Brusc, şi-a amintit de cuvintele mele şi a zis: „Hai, Nikola, ajută-mă, dacă poţi!”, cu toate că nu avea mari speranţe. Ce s-a întâmplat mai departe, el ne-a povestit râzând: „Inţelegi, nici n-au trecut două minute şi pe drumul absolut pustiu s-a ivit o maşină. Un tânăr a oprit maşina, întrebându-mă unde vreau să ajung. «Ai trecut demult de răspântie. Ia loc, te duc unde ai nevoie». I s-a făcut milă flăcăului de mine si m-a dus până în sat, nici bani nu a vrut să ia. Uite aşa m-a ajutat Sfântul Nicolae, deşi chiar eu am fost de vină.”
Maria Slavina,
oraşul Sankt-Petersburg
Read Full Post | Make a Comment ( None so far )
Minune de Sf. Nicolae la o biserica din Dolj
Sursa: www.ziare.com
In ziua de Sfantul Nicolae, o biserica din comuna Melinesti, judetul Dolj, a fost mistuita de flacari, o icoana a sfantului ramanand singurul obiect neatins de incendiu, arata Romania Libera in editia electronica de duminica.
Localnicii au reusit sa stinga focul cu putin timp inainte ca pompierii sa ajunga la fata locului si au ramas uimiti de ceea ce au vazut in momentul in care au intrat in lacasul sfant. Icoana Sfantului Nicolae era neatinsa de flacari.
In urma intamplarii, satenii vorbesc incontinuu despre minunea din mijlocul lor si sunt de parere ca ori Dumnezeu a coborat in mijlocul lor, ori li s-a aratat Sfantul Nicolae.
Preotul Dumitru Posa se mira de minunea care i s-a aratat si spune ca se considera un norocos pentru ca Dumnezeu i-a aratat acest semn. Potrivit parintelui, satenii meritau asa ceva deoarece sunt credinciosi si participa in numar mare la slujbe.
Vestea minunii s-a raspandit repede in judet, iar oamenii din satele invecinate vin sa vada minunea si sa se roage la icoana Sfantului Niculae.
Read Full Post | Make a Comment ( None so far )De o sută de ori
Din cartea „Noi minuni ale Sf. Nicolae”
Editura Cartea Ortodoxǎ, Bucureşti, 2004
Impreună cu soţul meu am cumpărat o maşină veche, dar destul de bună. Pe părintele meu duhovnic, Igor Filin, l-am rugat să ne-o sfinţească. După sfinţire am primit de la o soră de-a mea duhovnicească, Elena, o iconiţă cu Sfântul Nicolae, Făcătorul de minuni. De atunci nu ne-am mai despărţit de ea.
S-a întâmplat ca într-o zi să parchez lângă piaţă. După ce am cumpărat cele necesare, de cele zece ruble rămase mi-am luat un ziar. Vânzătorul mi-a dat restul – nouăzeci de ruble şi câteva copeici, ca şi cum aş fi dat o sută. La început nu mi-am dat seama, însă, pe măsură ce mă apropiam de maşină, am realizat că vânzătorul greşise: când am intrat în piaţă aveam doar o bancnotă de zece ruble.
Tot gândindu-mă dacă să înapoiez banii sau nu, am hotărât să-i păstrez: doar nu-i furasem, ci îi primisem, chiar dacă din greşeală. Dar maşina nu pornea, cu toate că încercam în fel şi chip. Sfântul Nikoluşka încerca să mă înţelepţească şi să nu mă lase să greşesc, însă eu am ieşit din maşină şi am cerut ajutorul altui şofer. Când a urcat el, maşina a şi pornit, de se mira cum de eu nu am reuşit. Am plecat fără să înapoiez banii. La scurt timp au urmat câteva accidente, unul după altul, care ne-au golit însutit buzunarele. De abia atunci am alergat la spovedanie şi la icoana Sfântului Nicolae, Făcătorul de minuni, din biserică.
Tatiana Smirnova,
oraşul Sankt- Petersburg
Read Full Post | Make a Comment ( None so far )Din Peretii Bisericii Sfantul Nicolae izvorăşte mir
Sursa: www.crestinortodox.ro
Vuieste Delta Dunarii. Mii de credinciosi se inghesuie sa vada minunea: doua dintre frescele Bisericii „Sfantul Nicolae” din Sulina s-au acoperit de cateva saptamani cu o substanta uleioasa, ce pare a fi mir. Daca pana acum in Romania erau cunoscute cazuri de mir izvorat doar din icoane, la Sulina avem de-a face cu suprafete mari, de picturi sau pereti din care curge untdelemn binemirositor. Singurul oras al Deltei este martorul unei minuni fara precedent.
Nicolae 1 si Nicolae 2
Traditia sustine ca Sfantul Nicolae, in timpul unei calatorii pe mare, a fost surprins de o furtuna teribila. Rugaciunile sfantului au oprit pe neasteptate furtuna, iar de atunci Sfantul Nicolae a devenit patronul marinarilor si al calatorilor. In mod firesc, in Sulina, oras aflat la gurile Dunarii si pe tarmul Marii Negre, a predominat meseria de marinar, asa ca mai multe biserici il au ca patron spiritual pe Sfantul Nicolae. In oraselul de pe malul Pontului Euxin exista mai multe biserici cu acelasi nume, iar localnicii le-au mai denumit dupa amplasare. Si cum in Sulina nu toate strazile au nume, ci si numere, dupa un model poate american aplicat la gurile Dunarii, exista Biserica Sf. Nicolae de pe strada numarul 1 si Biserica Sf. Nicolae de pe strada numarul 2, adica Nicolae 1 si Nicolae 2.
Biserica Greceasca „Sfantul Nicolae” din Sulina este amplasata pe str. Pacii, nr. 1, intre strada a II-a si strada a III-a. Biserica are hramul Sfantul Nicolae de vara, care se praznuieste la 9 mai, cand se cinsteste aducerea moastelor Sfantului Nicolae de la Mira Lichiei la Bari. Se pare ca grecii au ales ca hramul bisericii sa fie Sfantul Nicolae de vara pentru a diferi de biserica romaneasca Sfantul Nicolae, ce fusese construita inaintea celei grecesti.
Icoana cu smoala
Conform procesului sau verbal de formare, biserica a fost intemeiata la 14 octombrie 1866 („Arhiva Uniunii Elene din Romania”). Pe placa de pe frontispiciu este trecut insa 1867. Biserica a fost construita din caramida, zidul avand grosimea de 1 m.
De la ctitorirea sa din 1866, Biserica Sfantul Nicolae 2 a suferit doar cateva consolidari si imbunatatiri, niciodata o reparatie capitala. Biserica are numeroase icoane si obiecte religioase de mare valoare, donate de-a lungul anilor de navigatorii greci care treceau prin Sulina.
Unica in tara este o icoana reprezentand Fecioara cu Pruncul, fetele Sfintei Maria si a Mantuitorului fiind acoperite cu smoala. Biserica a fost donata de comunitatea greaca romanilor, dupa cel de-al doilea razboi mondial, cand multi greci au ales sa emigreze in Elada decat sa suporte regimul comunist.
Lacrimile Evanghelistilor
De circa doua saptamani, Biserica Sfantul Nicolae 2 este pe buzele tuturor. Elena Mocanu este o femeie care ingrijeste de locas si este prima care a observat intr-o dimineata cum una dintre icoanele pictate pe peretii bisericii parea ca plange. „Trebaluiam prin biserica si nu stiu ce mi-a venit si m-am uitat spre turla. La baza acesteia, in colturile in care sunt pictati cei patru evanghelisti, am observat ca pictura Sfantului Ioan este umeda si ca din zona inimii sfantului curge o substanta. La inceput nu i-am dat prea multa atentie, dar cand am vazut ca nu se opreste, l-am chemat pe parinte”. Preotul Vasile Olaru a decis sa verifice chiar el ce se intampla cu icoana sfantului. Si a ramas uimit, pentru ca stia ca este imposibil sa fie vorba de o infiltratie. In Sulina nu plouase de cateva luni, iar acoperisul bisericii tocmai fusese refacut.
Desi a curatat toata suprafata de lichidul uleios, asemanator mirului, parintele Olaru a ramas uimit sa observe ca acesta reapare in mod miraculos. In plus, nu doar intreaga aoreola a sfantului s-a umezit, ci acelasi lucru s-a intamplat si cu icoana care il infatiseaza pe Sf. Apostol Matei.
Timpul va decide
Localnicii sunt convinsi ca este vorba despre o minune. Unii o pun pe seama vredniciei preotului, altii vad in asta un semn de la Dumnezeu pentru ca „s-a inrait lumea, maica”. Altii cred ca peretii izvorasc mir, sau plang, cum se spune in popor, datorita bisericii, care a fost jefuita de nenumarate ori de-a lungul timpului. „Plange, saraca biserica, de cat a fost furata. Au disparut multe obiecte de aici, o cruce de 30 de centimetri din argint masiv, mai multe icoane foarte valoroase, din lemn, si carti bisericesti”.
Minunea de la Sulina, un nou semn, iesit din comun, este comentat in fel si chip, insa parintele protopop Romeo Gabriel Ispas este mai reticent: „Am fost la fata locului si am vazut. Exista urme, dar nu sunt umede in mod continuu. Din anumite pozitii peretii lucesc. Eu inca pun fenomenul sub semnul intrebarii si am sa va spun de ce: nu stim inca daca este vorba de mir, vopsea sau lacuri. Si nimeni nu poate sa ne spuna, nu avem nici o marturie daca erau si inainte. Mai trebuie timp pana sa ne pronuntam”.
„Dumnezeu a lasat o urma”
Parintele Olaru a plecat de urgenta la Constanta unde a cerut sfatul Inalt Prea Sfintitului Teodosie. „A avut o reactie buna la auzul vestii. Mi-a spus chiar: „Preot nou, harul Domnului lucreaza”! Mi-a cerut sa fac mai multe rugaciuni in biserica, pentru a fi o adevarata minune”, a povestit parintele Vasile Olaru.
Contactat, I.P.S. Teodosie ne-a declarat: „In decursul timpului oamenii au cautat să-L afle pe Dumnezeu intr-un mod cat mai apropiat de puterea de intelegere, uitand de multe ori sa-L inteleaga prin minunile petrecute zilnic cu fiecare dintre noi”.
La Sulina, ca si in alte locuri din tara si din intreaga lume, pentru evlavia credinciosilor, Dumnezeu a lasat o urma vizibila a permanentei Sale prezente. Ca acolo va deveni loc de pelerinaj sau nu, nu sta in putinta noastra sa decidem acum. Credinta oamenilor si faptele ce se vor petrece acolo vor putea cataloga manifestarea drept „minune” sau nu.
Florian BICHIR
Lumea credintei, anul III, nr 3(20)
Read Full Post | Make a Comment ( None so far )
Mana Sfantului Nicolae, in inima Capitalei
Sursa: stiri.acasa.ro
In pridvorul Bisericii Sf. Gheorghe Nou, de la kilometrul 0 al Capitalei, moastele Sfantului Ierarh Nicolae din Mira Lichiei au fost scoase inca de ieri dimineata, de la ora 8, si vor ramane pana la ultimul pelerin. Putina lume stie ca acest lacas din inima Capitalei adaposteste mana dreapta a unuia dintre cei mai populari sfinti ai Bisericii, atat Ortodoxe, cat si Catolice, venerat deopotriva in Occident, ca si in Europa Rasariteana.
Cu trupul la Bari, in sudul Italiei, cu un brat in nord-estul Frantei si cu moaste ale bratului drept in Romania, Sfantul Nicolae pare rastignit pe harta Europei contemporane, pentru unitatea crestinilor si refacerea Bisericii primare.
Un pelerinaj prea mic pentru popularitatea Sfantului
In contrast evident cu marea popularitate a ocrotitorului copiilor si calatorilor, deopotriva, pelerinajul la moastele Sf. Nicolae din Biserica Sf. Gheorghe Nou este mult restrans, ca sa nu facem comparatie cu marile pelerinaje de la moastele Sf. Dimitrie Basarabov sau ale Sf. Mina din Bucuresti. Ieri, la ora amiezii, randul pelerinilor care asteptau sa treaca prin fata casetei cu mana Sf. Nicolae abia ajungea de pe treptele lacasului pana in strada.
Barbati, femei si copii, cu flori in maini si mici carticele de rugaciuni, se aplecau asupra casetei de argint, in speranta ca apropierea sfinteniei va transfera binefaceri noi asupra destinului celui ce crede in astfel de minuni. Dupa ce-si lasa obolul in preajma icoanei mari a Sf. Nicolae, scoasa in pridvorul lacasului, deasupra sipetului de argint, pelerinul ii daruieste acatistul cu dorintele sale parintelui Vlad, de la care primeste un cornet de hartie cu tamaie, spre binecuvantare.
„Am venit sa ne rugam pentru sanatatea copiilor, pentru ca Sf. Nicolae e aparatorul lor. Pentru sporul casei, am luat de la parintele matanii, pe care o sa le purtam tot anul, sa ne ocroteasca, pana la urmatorul Sf. Nicolae, de anul viitor” (Maria V.). „Lucrez alaturi, la Cora. Ma opresc des aici si ma rog pentru parinti, pentru prieteni, dar si pentru dusmani” (Alma Negoita). Pentru azi, parintele Gelu Bogdan, parohul lacasului, a pregatit o cantitate mare de coliva si de cozonaci, pe care ii va darui crestinilor, la
pomenirea de dupa Sfanta Liturghie.
Cum a ajuns mana Sf. Nicolae in capitala Romaniei
Conform informatiilor oferite pe parintele Gelu Bogdan, paroh la Biserica Sf. Gheorghe Nou, de la kilometru 0 al capitalei, Sfantul Nicolae facatorul de minuni a adormit intru Domnul la inceputul secolului al IV-lea si a fost inhumat in Mira Lichiei, de unde era originar si unde a pastorit ca ierarh. Prin anul 1087, niste negustori italieni i-au deschis mormantul, au luat moastele si le-au dus la Bari, in Italia. Mai tarziu, un calator valah a obtinut mana dreapta a sfantului, pe care a adus-o la bordul unei corabii la Constanta. A daruit mana Sf. Nicolae Mitropoliei din Bucuresti. Voievodul Mihai Viteazu a ferecat sfintele moaste cu aur, argint si nestemate si le-a daruit Manastirii Sf. Gheorghe Nou din Bucuresti, unde s-au pastrat pana in 1993.
Moastele mainii Sf. Nicolae erau asezate intr-o caseta de aur de 24 de carate. In 1993, doi hoti au patruns in toiul noptii in biserica si au furat sipetul cu moastele, cat si epitaful brodat cu fir de aur de la mormantul voievodului martir Constantin Brancoveanul, din interiorul lacasului, cu intentia sa le comercializeze. Cei doi hoti au taiat caseta de aur, dar au fost prinsi, judecati si condamnati pentru fapta lor. Mana Sfantului Nicolae a fost reasezata intr-o ladita de argint, unde se odihneste intru Domnul si azi si poate fi venerata de pelerini. Epitaful a fost si el recuperat si asezat la locul lui in biserica. La catva timp de la cele intamplate, unul din hotii care au furat sfintele moaste a murit in inchisoare, chiar in ziua de 6 decembrie, de Sfantul Nicolae.
Cu moaste in Rasaritul ortodox si Occidentul catolic
Dupa moartea Sf. Ierarh Nicolae, in anul 335, Biserica a inceput sa organizeze pelerinaje la mormantul sau si legenda vietii si faptelor marelui ierarh s-a intins in toata Europa. Opt secole mai tarziu, moastele sale au fost duse la Bari, in sudul Italiei, pentru a evita ca sarazinii sa le profaneze. Un cavaler din Lorena, in trecere pe aici, a dus o parte din moastele unui brat in nord-estul Frantei, unde Sf. Nicolae este venerat si azi cu mare fast si cinstit cu un pelerinaj anual impresionant de sute de mii pe persoane.
In timp ce Sf. Nicolae a ajuns inca de timpuriu patron al multor biserici ortodoxe din Grecia si Rusia, cultul sau s-a extins, in egala masura, si in Occident, unde a devenit cu timpul patronul marinarilor, pompierilor, farmacistilor, avocatilor, calatorilor s.a. In 1931, firma Coca-Cola l-a transformat pe Santa Claus – Nicolas, in germana (sau Mos Craciun) in imaginea de azi a unui om batran, cu barba alba, imbracat in rosu, care a impins imaginea sfantului ierarh, cu biografie istorica, in plan secund.
Mica istorie a Ierarhului
A trait in a doua jumatate a sec. al III-lea, intr-o familie instarita din Asia Mica. Ramas din frageda copilarie orfan de amandoi parintii, s-a intarit cu varsta in duh si intr-o zi si-a daruit toata averea mostenita de la parinti saracilor si oropsitilor, dupa cuvintele lui Hristos: „Vinde toate cate ai, imparte-le saracilor si vei avea comoara in ceruri!”. A calatorit in Tara Sfanta, pe urmele Mantuitorului si ale Evangheliei lui.
Reintors in cetatea Mira, de unde era originar, a fost ales in scaunul arhiepiscopal al Mirei Lichiei. Pe vremea persecutiilor anticrestine ale imparatilor Diocletian si Maxentiu, a fost aruncat in inchisoare si chinuit, fiind eliberat numai dupa venirea pe tron a Imparatului Constantin cel Mare. La Sinodul de la Niceea, a facut parte din cei 318 Sfinti Parinti care s-au ridicat impotriva ereziei lui Arie. „Astfel a trecut prin viata marele ierarh al Bisericii, ca un adevarat invatator si sfintitor al credinciosilor, ca un marturisitor neinfricat al Evangheliei, ca un intelept si neobosit carmaci al Bisericii Ortodoxe”, scrie Sinaxarul.
Read Full Post | Make a Comment ( None so far )
Sf. Nicolae, Arhiepiscopul Mirei Lichiei 
Trebuie să fii autentificat pentru a publica un comentariu.