Archive for aprilie 2008
Ajutătorul călătorilor
Din cartea „Noi minuni ale Sf. Nicolae”
Ed. Sophia
Bucureşti, 2004
Oriunde am fi plecat, eu şi soţul, întotdeauna comandam o moliftă către Sfântul Nicolae, cunoscând grija cu care îi ocroteşte pe călători. De fiecare dată noi, păcătoşii, i-am simţit ajutorul, însă aş dori să povestesc acum ce ni s-a întâmplat nouă.
Acum trei ani, mama mea împlinea şaizeci de ani şi, pentru a o felicita, trebuia să mergem la Moscova. Ne-am înţeles la timp la telefon şi am luat bilete dus-întors. Acolo eram aşteptaţi ca cei mai dragi oaspeţi.
Am plecat de acasă mai devreme, căci eram încărcaţi cu o mulţime de bagaje cu dulciuri şi cadouri. Am hotărât să mergem cu troleibuzul, care ne ducea direct la gară, însă a trebuit să aşteptăm mult timp în staţie până a venit. Când am ajuns la gară, până la plecarea trenului nu mai rămăseseră decât cinci minute. Cine a fost într-o asemenea situaţie îmi înţelege foarte bine starea.
Iconiţa
Din cartea „Noi minuni ale Sf. Nicolae”
Ed. Sophia
Bucureşti, 2004
Fierăria în care lucra tatăl meu se afla la depărtare de vreo sută de stânjeni [aprox. 210 metri] de vechea bisericuţă de lemn. Preotul şi fierarul se cunoşteau bine, fiind buni prieteni. Clopotele de la biserică fuseseră date jos, însă slujba continua să se ţină chiar şi în anii vitregi de dinainte de război. În raion, cu scoaterea clopotelor se ocupa o brigadă specială. În popor aceşti oameni erau numiţi „şabaşnici”.
În 1934, „şabaşnicii” au apărut şi în satul nostru şi au dezafectat trei clopote. Bineînţeles, credincioşii erau nemulţumiţi, dar ce era de făcut: conducerea raională era mai puternică. Iar a chema enoriaşii la slujbă, mai ales de sărbători mari, era necesar. Satul era mare şi nu reuşea să treacă pe la toţi. Atunci şi-a amintit de prietenul său, fierarul. A venit la el şi i-a spus: „Afanasievici, scoate-mă din încurcătură! Toată nădejdea e la tine.”
Primul meu ocrotitor
Din cartea „Noi minuni ale Sf. Nicolae”
Ed. Sophia
Bucureşti, 2004
E cu neputinţă să fie descrise toate minunile care se petrec în urma rugăciunilor adresate Sfântului Nicolae Făcătorul de Minuni. Fiecare om a primit sprijin de la el – şi cel credincios şi cel necredincios. Iar cel mai uimitor este că ajutorul sfântului vine întotdeauna repede. De multe ori m-a ajutat şi pe mine.
Ţinându-mă departe de Biserică, deşi sunt botezat, eu mă îndoiam de existenţa vieţii de după moarte. În schimb mama mea credea în Dumnezeu şi într-o zi mi-a arătat chipul Sfântului Nicolae în Catedrala Sfânta Treime din Lavra Alexandro – Nevskaia. În momentele grele din viaţă, după sfatul mamei, mergeam la catedrală şi aprindeam o lumânare în faţa icoanei sfântului. Spre marea mea mirare, ajutorul venea, într-adevăr, foarte repede.
Dacă se întâmpla ca dimineaţa să mă cert cu soţia, veneam „la Sfântul Nicolae” şi seara ne împăcam. Dacă apăreau necazuri la serviciu, după o rugăciune în faţa icoanei, ele se aplanau în mod miraculos. Astfel mă apropiam din ce în ce mai mult de viaţa bisericească.
Următoarea întâmplare memorabilă a avut loc când deja începusem să merg regulat la slujbele bisericeşti. În acea zi, eu şi soţia mea am primit salariul. Când am numărat banii, am constatat că lipsea o sută de mii de ruble. Noi, desigur, ne-am întristat, gândind că am pierdut banii. Însă mama m-a liniştit: „Roagă-te Sfântului Nicolae şi mergi la casierie. Poate că ei au greşit.” După ce m-am rugat, am hotărât că, dacă banii se vor găsi, cu o parte din ei voi cumpăra o icoană mare a sfântului, pe care o văzusem la pangar. Şi minunea s-a săvârşit: casiera – Dumnezeu s-o miluiască – a spus că după ce a împărţit banii salariaţilor, a constatat că i-au rămas în plus în jur de o sută de mii… Aşa a apărut în casa mea icoana Sfântului Nicolae Făcătorul de minuni.
Halta
Din cartea „Noi minuni ale Sf. Nicolae”
Ed. Sophia
Bucureşti, 2004
Se terminase Marele Război pentru apărarea patriei. Călătoream cu trenul. La o haltă s-a oprit, iar eu am coborât din vagon şi m-am îndepărtat puţin. Când m-am întors, trenul lua deja viteză şi uşile vagoanelor erau închise. M-am agăţat de o bară, cu un picior am ajuns pe treapta vagonului, însă cu celălalt nu am reuşit, deoarece m-am lovit tare la el. Mâinile au început să îmi cedeze şi puteam în orice clipă să cad. Îm acel moment am strigat: „Sfinte al lui Dumnezeu Nicolae, ajută-mă!” Trenul s-a oprit. Toţi pasagerii erau uluiţi, iar eu de bucurie am uitat de rugămintea mea către sfântul.
Însă când am adormit, el mi-a apărut în somn şi mi-a spus: „Pentru că te-am ajutat, să-mi faci o slujbă de mulţumire.” M-am dus la biserică şi am povestit totul preotului. El a slujit un Te Deum de mulţumire şi mi-a dat o iconiţă cu Sfântul Nicolae care în prezent stă atârnată deasupra patului meu.
E. A. Larionova,
Oraşul Rtişevo, regiunea Saratov
Read Full Post | Make a Comment ( None so far )Ocrotitorul călugărilor
Din cartea „Noi minuni ale Sf. Nicolae”
Ed. Sophia
Bucureşti, 2004
Presimţind vremuri grele pentru zonele de apus ale statului moscovit, cuviosul Kornili, egumenul Mânăstirii Pskovo-Pecersk, a îngrădit în 1565 mânăstirea sa cu un zid de piatră, iar la intrare, chiar lângă porţile ei sfinte, a înălţat o biserică în cinstea Ierarhului Nicolae. Se pare că, prin acest gest, cuviosul a vrut să arate că el încredinţează mânăstirea ocrotirii şi ajutorului nevăzut al bineplăcutului lui Dumnezeu, „celui numit cu nume de biruinţă”. Evenimentele ce au urmat la scurt timp după aceea demonstrează în mod concret că sfântul bărbat nu s-a înşelat în prevederile sale şi în credinţa în Făcătorul de minuni.
În anul 1581, oştirile lui Bathory au asediat mânăstirea, încercând să o facă să se predea. Neputând trece de puternicele ziduri ale mânăstirii, după un asediu lung şi nereuşit, s-au retras.
Până în prezent, biserica Făcătorului de minuni, ridicată de către cuviosul Kornili, a rămas pe locul vechi, pe un munte lângă sfintele porţi, măreaţă prin vechimea sa, precum şi prin minunile ce au avut loc aici.
Protoiereul Oleg Taor,
Oraşul Pskov
Read Full Post | Make a Comment ( None so far )Ajutor la învăţătură
Din cartea „Noi minuni ale Sf. Nicolae”
Ed. Sophia
Bucureşti, 2004
Când lucram la biserică doream foarte mult să învăţ slavona bisericească, însă nicidecum nu reuşeam. În biserica noastră se păstra o icoană mare şi veche a Sfântului Nicolae. După sfatul unei enoriaşe, m-am rugat în faţa acestei icoane Sfântului Nicolae Făcătorul de Minuni să mă ajute la învăţătură.
Peste puţin timp am avut o vedenie. Se făcea că mă aflu într-un paraclis. Pe un perete am văzut icoana Sfântului Nicolae, mai erau şi alte icoane. În mijlocul paraclisului, pe un analog, era o carte veche, ce semăna a fi o Biblie Slavonă. Era foarte frumoasă: îmbrăcată în argint şi cu o cruce mare la mijloc. Când am deschis-o, paginile îi erau ca şi noi. Am început să citesc din ea, ca şi când ştiam slavona bisericească din fragedă copilărie. De atunci, cu ajutorul lui Dumnezeu şi al Sfântului Nicolae, citesc cursiv din această limbă.
Fotinia, regiunea Kirov
Read Full Post | Make a Comment ( None so far )Nu a îngăduit batjocura
Din cartea „Noi minuni ale Sf. Nicolae”
Editura Cartea Ortodoxǎ, Bucureşti, 2004
O femeie a relatat o întâmplare care avusese loc în familia sa când ea abia împlinise şase ani.
Mama ei era o femeie foarte credincioasă, dar tatăl ei, comunist, se purta cu duşmănie faţă de Biserică. Mama era nevoită să ţină ascunsă de el, într-un şifonier, printre haine, icoana Sfântului Nicolae, pe care o primise ca binecuvântare de la mama ei.
Într-o zi ea a venit de la serviciu şi a vrut să aprindă focul în sobă. Lemnele erau deja puse şi trebuiau doar aprinse, însă nu reuşea nicidecum. Cât n-a încercat – dar lemnele nu luau foc şi pace!
Atunci s-a gândit să le scoată din sobă şi o dată cu ele a scos şi icoana sfântului, pe care soţul o găsise în şifonier şi hotărâse s-o distrugă cu mâinile soţiei.
După cuvântul mamei
Din cartea „Noi minuni ale Sf. Nicolae”
Ed. Sophia
Bucureşti, 2004
Conducându-şi fiul pe front, mama i-a spus: „Kolea, când îţi va fi greu, să-l chemi în ajutor pe Sfântul Nicolae Făcătorul de Minuni, şi el te va ajuta”.
În timpul unei lupte, fiul ei împreună cu un prieten au căzut prizonieri. Ziua era caldă, zăpada se topea, în schimb noaptea, când au hotărât să evadeze, au degerat aşa tare, încât nu mai aveau puteri. Kolea şi-a amintit cuvintele mamei şi a început să se roage Sfântului Nicolae Făcătorul de minuni, cerându-i ajutor.
Tot atunci, doi soldaţi cu schiuri mergeau pentru o misiune de luptă. Unul voia să meargă de-a dreptul, dar celălalt l-a convins să facă un ocol. Ei i-au găsit pe cei doi camarazi degeraţi şi i-au salvat. Slavă şi mulţumire Sfântului Nicolae Făcătorul de Minuni.
Roaba lui Dumnezeu, Anna, oraşul Sankt-Petersburg
Read Full Post | Make a Comment ( None so far )Ajutătorul preoţilor
Din cartea „Noi minuni ale Sf. Nicolae”
Editura Cartea Ortodoxǎ, Bucureşti, 2004
Aş vrea să povestesc câteva întâmplări despre ajutorul minunat al Sfântului Nicolae al Mirei Lichiei. Acestea mi-au fost istorisite de către un preot, de la care am primit un medalion cu chipul Sfântului Nicolae. Din păcate, nu i-am aflat numele. Ştiu doar că este din Petergrof. El mi-a povestit: Sfântul Nicolae, mare şi grabnic ajutător al tuturor creştinilor, este pe bună dreptate numit Făcător de minuni. Cunosc multe cazuri ale ajutorului său; m-a ajutat şi pe mine păcătosul.
Read Full Post | Make a Comment ( None so far )
Sf. Nicolae, Arhiepiscopul Mirei Lichiei 