Sf. Simeon Metafrastul

Trecerea sa în veşnicie (334)

Posted on Noiembrie 16, 2008. Filed under: Sf. Simeon Metafrastul, viata Sf. Nicolae | Etichete:, , |

Din cartea „Sfântul Ierarh Nicolae – mirul iubirii lui Hristos”

Ed. Pars Pro Toto

Iaşi, 2007

Diac. Dr. Ioan Valentin Istrati

tombe_sf_nicholas_myraIoan Diaconul din Napoli (+884 d.Hr.) recunoaşte că nu are nici o informaţie despre moartea sfântului din Mira. După un secol, cel mai celebru aghiograf al ierarhului, Sfântul Simeon Metafrastul, scrie: „După o viaţă lungă petrecută în lucrarea virtuţilor, a uns mitropolia din Mira cu mirul dulce şi înmiresmat, stors din strugurii harului dumnezeiesc. A ajuns într-o vârstă avansată, plin de zile, fie pământeşti, fie cereşti. Apoi, chiar şi el a trebuit să se închine legilor firii, după destinul tuturor oamenilor şi a fost lovit de o boală scurtă. Deşi bolnav, nu a încetat să mulţumească lui Dumnezeu pentru toate, cum fac toţi credincioşii muribunzi, care senini se avântă spre cealaltă viaţă. De fapt, spre deosebire de cei ce se agaţă de această viaţă, Nicolae dorea să Îl întâlnească cât mai degrabă pe Hristos, lăsând deci această viaţă scurtă şi trecătoare, pentru a trece în cea eternă şi fericită, unde se veseleşte cu îngerii, în privirea cea înaltă şi limpede a luminii Adevărului. Trupul lui cel nepreţuit, cinstit de toţi sfinţiţii episcopi şi de tot clerul care purta făclii şi candele, a fost în biserica din Mira”. Tradiţia aghiografică mai târzie vorbeşte despre 6 decembrie 334 ca zi a naşterii marelui ierarh în eternitatea iubirii Mântuitorului.

În Legenda de Aur a lui Iacob de Voraigne (1228 – 1298), o largă compilaţie de istorisiri ale minunilor Mântuitorului, ale Maicii Domnului şi ale multor sfinţi, se menţionează câte ceva despre trecerea sfântului în veşnicie: „Şi când a bineplăcut Domnului să-l treacă pe el (sf. Nicolae) din această lume, ierarhul s-a rugat îndelung ca Domnul să-i trimită îngerii Săi. Şi plecându-şi capul, a văzut pe îngeri venind la el, şi ştiind că i-a venit ceasul, a început să cânte Psalmul: „Întru Tine Doamne am nădăjduit, să nu fiu ruşinat în veac – In te Domine speravi, non confundar in aeternum” (Psalmul 30,1), iar când a ajuns la versetul al cincilea, pe care şi Hristos l-a rostit înainte morţii Sale de viaţă făcătoare, „în mâinile Tale încredinţez duhul meu – in manu ta commendao”, a inspirat adânc şi şi-a dat sufletul său în mâinile lui Dumnezeu, în anul Domnului trei sute patruzeci şi trei, în sfintele cântări ale cetelor îngereşti. Şi a când a fost îngropat într-un mormânt din marmură, un izvor de mir a ţâşnit din mormântul lui, dinspre cap (el a fost numit şi „Capul cel sfinţit” – Acatistul  Sfântului Ierarh Nicolae). Şi până în ziua de azi, mirul cel sfânt izvorăşte minunat şi neştiut din trupul lui spre sănătatea şi vindecarea multora, ca mărturie a iubirii şi nemuririi oamenilor în Dumnezeu. Şi după el, pe tronul Arhiepiscopiei din Mira a venit un om cu viaţă sfântă şi bună, care mai târziu a fost depus din arhierie. Şi iată că mirul dumnezeiesc a încetat să mai curgă din racla sfântului. Atunci oamenii cei răi s-au înfricoşat, şi tot poporul a cerut cu îndrăzneală la împărat pe episcopul lor, care a fost reinstaurat pe tronul Mirei. Şi mirul a reînceput să curgă din mormântul sfântului iubitor de bolnavi şi de suferinzi.

Un sinaxar constantinopolitan afirmă că a murit la o vârstă venerabilă. Ioan (Giovanni), arhidiaconul Bisericii din Bari (sec. XI) (a nu fi confundat cu Diaconul Ioan din Secolul al IX-lea), afirmă că a murit la scurt timp după Sinodul din Niceea (325). Mulţi alţi aghiografi afirmă că sfântul a adormit întru Domnul în 343. În 1483, a apărut versiunea engleză a acestei lucrări tradusă de William Caxton, una dintre primele cărţi tipărite în limba engleză…

De asemenea, Mihail Arhimandritul, unul dintre primii aghiografi ai sfântului, vorbeşte despre moartea marelui ierarh al iubirii: „După ce a văzut lumina cetăţii din Mira, şi după ce a înmiresmat toate cu modul său de viaţă sfântă şi preafrumos mirositoare, şi cu lucrarea sa pastorală, a părăsit viaţa sa muritoare şi a trecut la odihna veşnică, înconjurat de coruri de îngeri, mergând împreună cu mulţimea de patriarhi care se roagă fără încetare pentru cei ce le cer ajutorul cu bucurie în credinţă, şi mai presus de toate, pentru cei ce sunt prigoniţi şi trăiesc în suferinţă şi sărăcie. Trupul său preţios şi înmiresmat de mireasma virtuţilor, a fost înmormântat în Biserica sa, de unde s-a vărsat deodată, un untdelemn înmiresmat şi suav, care alungă orice răutate, medicament care respinge răul pentru slava lui Hristos, adevăratul nostru Dumnezeu, pe care sfântul l-a slăvit toată viaţa.”

Anunțuri
Citește articolul întreg | Make a Comment ( None so far )

Naşterea şi copilăria Sfântului în Patara

Posted on Septembrie 21, 2008. Filed under: Mirul Iubirii lui Hristos, Sf. Simeon Metafrastul | Etichete:, , |

Din cartea „Sfântul Ierarh Nicolae – mirul iubirii lui Hristos”

Ed. Pars Pro Toto

Iaşi, 2007

Diac. Dr. Ioan Valentin Istrati

Tradiţia creştină iconografică înfăţişează naşterea pruncului Nicolae astfel: „Casă şi într-însa iatac cu perdele, şi în iatac mama sfântului, culcată într-o rână în pat şi rezemată pe pernă; şi mai încolo două fete aduc bucate;  şi iar mai încolo o femeie bătrână scaldă pruncul. Şi iarăşi pruncul în leagăn lângă mamă-sa; şi tatăl sfântului stă aproape privind pruncul”.[1]

„Legenda de aur” (Legenda Aurea)[2], o antologie greacă scrisă pare-se de Patriarhul Metodie şi transcrisă în limba latină de Diaconul Ioan, păstrează în sine multe dintre tradiţiile vremii privitoare la marele ierarh. Aici întâlnim informaţia conform căreia Sfântul Nicolae, încă de mic, a stăruit în studiul Sfintelor Scripturi, întocmai ca Sfântul Apostol Timotei, despre care marele Pavel spunea: „Şi pentru că de mic cunoşti Sfintele Scripturi, care pot să te înţelepţească spre mântuire, prin credinţa cea în Hristos Iisus” (II Timotei 3, 15).

Unele aghiografii care vorbesc despre despre sfânt susţin că tatăl său se numea Theophanes, un nobil vestit din cetatea Patara. Una dintre istorisirile pioase despre copilăria sa spune că Sfântul Prunc, în timpul Sfântului Botez a stat în picioare în cristelniţă, timp de trei ore, în numele Sfintei Treimi. O altă tradiţie spune că unchiul său a fost Nicolae, episcop de Patara, care l-a povăţuit în alegerea sa de a urma viaţa feciorelnică.

Sfântul Simeon Metafrastul afirmă[3]: „Casa admirabilului său tată a fost Patara, cel mai faimos oraş al Liciei. Părinţii săi erau dintr-o descendenţă nobilă, destul de bogaţi, fără a întrece dreapta măsură. Sigur că aveau gustul măreţiei pământeşti. Dar ei au fost pildă nobilă fiului lor, ca acesta să nu vrea nimic pentru dorinţele sale egoiste, căutând mereu binele tuturor şi urmându-l în toată vremea”.


[1] Dionisie din Furna, Erminia picturii byzantine, Editura Sophia, Bucureşti 2000,  p. 183.

[2] Transcrisă de Jacobus de Voragine, Archbishop of Genoa, 1273, în engleză de William Caxton, First Edition, Londong, 1483.

[3] Aghios Simeon Metafrastes, Viaţa şi Minunile Sf. Nicolae, Apostoliki Diakonia, 2000, şi „Two Seals of Symeon Metaphrastes”, de Nicolas Oikonomides Oaks Papers, Vol. 27, 1973 (1973), pp. 323-326.

Citește articolul întreg | Make a Comment ( None so far )

Patara – cetatea pruncului Nicolae

Posted on Iulie 31, 2008. Filed under: Mirul Iubirii lui Hristos, Nasterea Sf. Nicolae, Sf. Simeon Metafrastul, viata Sf. Nicolae | Etichete:, , , |

Din cartea „Sfântul Ierarh Nicolae – mirul iubirii lui Hristos”

Ed. Pars Pro Toto

Iaşi, 2007

Diac. Dr. Ioan Valentin Istrati

Pe timpul naşterii Sfântului, în ultima treime a secolului III A.D., Patara, împreună cu Mira, erau cele mai importante porturi ale Liciei. Mira (astăzi Demre – în limba turcă) este numit şi oraşul mirului pe malul Mării Mediterane, nu departe de cetăţile Finike şi Kas din Turcia de astăzi.

Mira este vestită şi pentru peşterile în care de-a lungul veacurilor s-au nevoit mulţi pustnici creştini.

Patara era de asemenea faimoasă şi pentru Templul lui Apollo, ale cărui ruine se păstrează până astăzi. Personaje ilustre au trecut pe aici, precum Brutus, în timpul războiului civil roman care s-a sfârşit cu uciderea lui Iulius Cezar, în 15 martie, anul 44 î.d.Hr. De asemenea, Sfântul Pavel a navigat de la Milet spre Ierusalim împreună cu Sfântul Evanghelist Luca: „Şi după ce ne-am despărţit de ei, am plecat pe apă şi, mergând drept, am venit la Cos şi a doua zi la Rodos, iar de acolo la Patara. Şi găsind o corabie, care mergea în Fenicia, ne-am urcat în ea şi am plecat” (Fapte 21, 1-2). Vedem că pe vremea Sf. Apostol Pavel, Patara era un port însemnat. Conform datelor lăsate de Diaconul Ioan (Giovanni) (+880 d. Hr.) de la Biserica San Genaro din Napoli, Sf. Nicolae s-a născut la Patara, în Licia, Asia Mică, în jurul anului 250 A.D. Ioan Diaconul defineşte Patara ca fiind „una din cele mai faimoase cetăţi din Licia”. Primul scriitor eclesiastic care vorbeşte despre cetatea Mira este Mihail Arhimandritul către 710 d.Hr., urmat de Metodiu şi de Sf. Simeon Metafrastul.

Citește articolul întreg | Make a Comment ( None so far )

Liked it here?
Why not try sites on the blogroll...