Archive for martie 2008
Misteriosul tovarăş de drum
Din cartea „Noi minuni ale Sf. Nicolae”
Ed. Sophia
Bucureşti, 2004
O tânără mergea într-o seară să-şi viziteze mama bolnavă şi îi ducea pâine albă, care în acele vremuri era mai scumpă decât aurul. Între timp se întunecase şi îi era frică să meargă singură prin pădure.Tânăra şi-a amintit o rugăciune scurtă – singura pe care o ştia şi pe care o auzise de la bunica ei. Cum a început să o rostească, încetul cu încetul, frica a părăsit-o. Pe neaşteptate din pădure îi ieşi în cale un bărbat între două vârste, pe care ea l-a recunoscut ca fiind vecinul mamei sale, Pavel Ivanovici. El i-a spus că se dusese în pădure pentru a vedea un stog de fân şi că Dumnezeu îi păzeşte fânul, care se află la locul său. Tot vorbind ei, au intrat, fără să-şi dea seama, în sat. Lângă casa mamei tânăra şi-a luat rămas bun de la vecin şi i-a mulţumit că i-a ţinut tovărăşie.
Când şi-a văzut fiica, femeia bolnavă s-a bucurat, dar s-a şi alarmat: cum a putut ca să meargă atât de târziu prin pădure? Fiica i-a povestit că atunci când i s-a făcut frică, a început să rostească troparul Sfântului Nicolae „Îndreptător credinţei şi chip blândeţelor” şi peste puţin timp, i-a ieşit în cale vecinul lor, Pavel Ivanovici, aşa că au venit împreună acasă.
Dimineaţa mama a rugat-o pe fiică să treacă pe la Pavel Ivanovici pentru o trebuinţă oarecare. Când tânăra a intrat în casa acestuia, i-a spus: „Ce bine şi repede am ajuns noi aseară în sat!” Însă vecinul, mirat, a întrebat-o: „Unde am fost eu ieri cu tine? Eu am stat acasă toată seara şi am cusut pâslari”.
Oglezneva A.S.
Oraşul Neviansk, regiunea Sverdlovsk
Mamă eu nu m-am înecat!
Din cartea „Noi minuni ale Sf. Nicolae”
Ed. Sophia
Bucureşti, 2004
S-a întâmplat demult. Pe atunci aveam vreo zece ani, iar acum am şaptezeci şi patru. Venisem cu întreaga familie la Ozerki. Deşi nu ştiam să înot, m-am dus să mă scald. Am intrat în apă, şi după câţiva ani, am căzut într-o groapă. Am ajuns imediat la fund; deasupra capului – întuneric beznă. Înghiţeam apă, simţeam că pier. Slavă Domnului că m-am rugat Sfântului Nicolae Făcătorul de Minuni să mă salveze.
Acasă păstram iconiţa lui de lemn. Aveam şi alte icoane, însă nu ştiu de ce mi-am amintit anume de aceasta. Şi iată că am auzit ca prin vis cuvintele: „Străduieşte-te din toate puterile să sari în sus”. Am sărit – deasupra capului meu era o femeie. M-a apucat de un deget şi m-a scos afară. Eu am alergat la mama, care plângea.
Iconiţa aceasta este întotdeauna cu noi, a supravieţuit şi blocadei. [blocada oraşului Leningrad/Sankt Petersburg în timpul celui de – al doilea război mondial]
O.F.R.
Read Full Post | Make a Comment ( None so far )Orbirea duhovnicească
Din cartea „Noi minuni ale Sf. Nicolae”
Ed. Sophia
Bucureşti, 2004
Kaliningradul este un port în care locuiesc mulţi oameni, ale căror vieţi sunt legate de mare. De aceea prin pronia lui Dumnezeu, prima biserică din oraş poartă hramul Sfântului Ierarh Nicolae Făcătorul de minuni, ocrotitorul marinarilor. Biserica mai are şi un altar în cinstea tuturor sfinţilor care au apărut pe pământul Rusiei. La intrare, în partea din stradă, se află icoana Sfântului Nicolae.
Într-o seară târzie câţiva tineri au hotărât să ia icoana sfântului de pe perete. După ce au luat-o, unul dintre ei a străpuns ochii sfântului. Peste câteva zile, o femeie a venit la părintele Marian, cerând iertare pentru fiul ei. S-a constatat că acea femeie era mama tânărului care după cele întâmplate a orbit. Ce a fost mai târziu nu ştiu.
Victor Kolisnicenko
Kaliningrad
Impusca-ma, oricum n-o voi arunca
Sfântul iubit al poporului rus
Din cartea „Noi minuni ale Sf. Nicolae”
Editura Cartea Ortodoxǎ, Bucureşti, 2004
În anul 1918, în timpul revoluţiei bolşevice, Moscova a fost zguduită de semnul care a fost dat de icoana Sf. Nicolae. Una din icoanele sfântului care se afla pe zidul Kremlinului a fost acoperită cu o bucată de stofă roşie. Şi iată că, în văzul a miilor de oameni adunaţi în Piaţa Roşie, această stofă, care ascundea chipul sfântului, s-a rupt. Bucăţi de materie cădeau pe pământ şi astfel chipul Sfântului Nicolae Făcătorul de minuni a apărut din nou în faţa oamenilor. Atunci, această minune a fost tălmăcită ca un semn de apropiată izbăvire de „acoperământul roşu” care se lăsase peste Kremlin şi Sfânta Rusie.
Read Full Post | Make a Comment ( None so far )Icoanele au fost întoarse
Din cartea „Noi minuni ale Sf. Nicolae”
Ed. Sophia
Bucureşti, 2004
O creştină ortodoxă a hotărât să adere la o sectă. A părăsit biserica şi a început să frecventeze adunările sectanţilor, să le asculte predicile. De la ei a aflat că icoanele nu ar trebui să fie cinstite. A venit acasă şi le-a aruncat. Pregătindu-se să plece la adunare, o observat că a mai rămas o singură icoană, cea a Sfântului Nicolae. Femeia a scos-o afară şi a aruncat-o la gunoi, spunând: „Aici îţi este locul!”
Seara târziu, când se întorcea acasă, era frig şi întuneric. Ploua. Apropiindu-se de casă, a văzut că în prag stătea un bătrân, ud şi îngheţat, care o privea. „Taică, de ce stai în ploaie? Intră în casă”. „Nu pot, Stăpâna casei m-a alungat.” Femeia a privit cu atenţie şi a recunoscut în bătrân pe Sfântul Nicolae Făcătorul de Minuni. Ea a început să plângă cu lacrimi amare, s-a căit de toate cele făcute şi a adus icoanele înapoi în casă.
Tatiana Komissarova,
Oraşul Cistopol
Read Full Post | Make a Comment ( 3 so far )
Salvarea de la necinstire
Din cartea „Noi minuni ale Sf. Nicolae”
Ed. Sophia
Bucureşti, 2004
În 1973, la Biserica Icoanei Maicii Domnului „Bucuria celor Întristaţi” a venit o fată de vreo 17-18 ani cu rugămintea să fie botezată, deşi părinţii ei erau necredincioşi şi nebotezaţi. Luând în considerare timpurile tulburi, a fost întrebată cărui fapt se datorează această dorinţă.
„Într-o seară târzie mă întorceam singură acasă. Deodată am simţit cum doi tineri m-au apucat de mâini – cu ei mai era şi al treilea – şi m-au târât într-o curte. Speriată, nu ştiam ce să fac, şi atunci mi-am adus aminte că Dumnezeul creştinilor are un sfânt cu numele Nicolae, care ajută oamenilor în situaţiile cele mai grele. M-am adresat lui în gând: „Sfinte al Dumnezeului creştinilor, salvează-mă de la necaz!”. Imediat am observat că tinerii care mă târau au căzut, de parcă ar fi fost loviţi de o putere nevăzută. În faţa mea a apărut un bătrân îmbrăcat într-un veştmânt negru şi mi-a spus: „Nu-ţi fie frică, te conduc până acasă”.
Read Full Post | Make a Comment ( None so far )Despre Post
m. M., Biserica Adormirea Maicii Domnului
Într-un sat, nişte părinţi credincioşi şi-au însurat fiul. Nora avea o fire blândă şi îngăduitoare. În ajunul postului Sf. Apostoli Petru şi Pavel, socrul i-a spus: „Draga mea, noi, în familie, avem un obicei – în timpul postului mâncăm mai simplu. Slănina o ascundem în cămară şi postim. Eşti de acord să ţii post?”. „Da”, a răspuns nora.
Ea lucra la colhoz. A doua zi când a ieşit la lucru, şi-a adus de acasă mâncare de post. Toţi au luat-o în râs: „Ia vedeţi! O sfântă a apărut între noi! S-a făcut călugăriţă şi acum posteşte!”
A suportat o zi. A doua nu a mai răbdat. Supărată, a venit acasă:
– Nu mai postesc. Toţi îşi bat joc de mine. Nu mai suport. Oamenii nu postesc şi vreau să fiu şi eu în rând cu ei!
Read Full Post | Make a Comment ( 7 so far )Hrănitorul Pustnicilor
Cuv. Paisie Aghioratul
Mult mă mustră conştiinţa pentru că nu mi-am făcut însemnări amănunţite despre virtuoşii părinţi, care au trăit acum, în ultimii ani şi despre care mi-au povestit evlavioşii bătrâni pe vremea când eram monah începător; dar şi pentru marea mea nepăsare de a nu păstra nici măcar în memorie experienţele dumnezeieşti pe care le-au trăit acei bătrânei sfinţi şi pe care mi le-au povestit cu multă simplitate, ca să mă ajute duhovniceşte.
Părinţii acelei vremi aveau multă credinţă şi simplitate şi cei mai mulţi aveau putină învăţătură de carte. Dar fiindcă aveau smerenie şi râvnă pentru nevointă, primeau mereu iluminarea dumnezeiască.
Pe când în vremea noastră, când s-au înmulţit cunoştinţele, din păcate raţiunea a zdruncinat din temelii credinţa oamenilor şi a umplut sufletele de semne de întrebare şi de îndoieli. Aşadar, firesc este să ne lipsim şi de minuni, deoarece minunea se trăieşte şi nu se explică prin raţiune.
Read Full Post | Make a Comment ( None so far )Sfantul Nicolae din Bitina face minuni
Pe Soseaua Bucuresti-Urziceni dupa km 38 intalnesti un drum pietruit ce se lasa in dreapta spre Satul Bitina.
Din insemnarile gasite prin cartile de ritual – cu litere vechi, chirilice – se constata ca in satul Bitina a fost biserica inca din secolul XVIII, cea mai veche insemnare fiind din anul 1775.
In anul 1852 s-a pus temelia actualei biserici, in forma de corabie cu o singura turla. Pisania de la intrarea in biserica sta marturie. Se spune ca Biserica a fost zidita de sateni pe mosia boiereasca a Stolnicului Nicolae Creteanu. Satenii au facut transporturile si diferite munci. Boierul, insa, a vrut sa-si treaca numai numele lui pe pisanie, dar locuitorii au vrut sa fie trecuti si ei. Atunci proprietarul nu a mai deschis-o si a folosit-o ca magazie pt grau. Dar Sf. Nicolae nu a suferit prea mult aceasta nedreptate si in anul 1859 mai 18 a fost deschisa si sfintita. Pisania insa a ramas incompleta.
CE MARI MINUNI FACE SFANTUL NICOLAE!!!
Multe intamplari dumnezeiesti cu adevarat s-au intamplat in acest sat catranit de razboaie si de regimul comunist. Multi sateni au fost martori ai acelor intamplari. Ghidul Icoanelor facatoare de minuni din Romania aminteste si el de Icoana Sfantului Nicolae din Bitina, Ialomita.
Covrigi rumeni
Din cartea „Noi minuni ale Sf. Nicolae”
Ed. Sophia
Bucureşti, 2004
În anul 1942 familia noastră a fost deportată din Leningrad în regiunea Iaroslav. Acolo am cumpărat o căsuţă. În acea perioadă mama se îmbolnăvise, însă noi trebuia să supravieţuim cumva. Flămânzeam şi eram nevoite să paştem vitele sătenilor pentru a ne hrăni cât de cât.
Într-o iarnă, sora mea mai mică a început s-o roage pe mama să-i dea un covrig. În casă nu se găsea nici un pic de făină, dar fetiţa insista. Atunci mama, pierzându-şi răbdarea, a întors-o cu faţa spre icoana Sf. Nicolae şi i-a spus: „Roagă-l pe Sf. Nicolae să-ţi trimită un covrig”.
Read Full Post | Make a Comment ( None so far )
Sf. Nicolae, Arhiepiscopul Mirei Lichiei 