vindecare

Bătaia în geam

Posted on Martie 26, 2009. Filed under: minune, vindecare | Etichete:, , |

Din cartea „Noi minuni ale Sf. Nicolae”

Editura Cartea Ortodoxǎ, Bucureşti, 2004

S-a întâmplat la începutul războiului, într-un orăşel de lângă Moscova, Balaşih. In familia Soloviov erau patru copii. Iarna, mama s-a îmbolnăvit grav, era pe moarte. Fiica ei de zece ani, Parascheva, stătea la geam şi plângea. Deodată ea a auzit o bătaie în geam. Parascheva a şters uşor cu degetul un colţ din geamul îngheţat şi a văzut un bătrân care avea peste umăr o panglică. El i-a spus:

– Fetiţo, nu plânge! Mama ta nu va muri.

Parascheva s-a liniştit şi s-a dus să le povestească vecinilor întâmplarea.

– Mama nu va muri. Mi-a spus un bătrân.

– Care bătrân?

– Cel care a bătut la noi în geam. Avea o panglică pe umăr. El mi-a spus că mama nu va muri.

I-au arătat câteva icoane. Intr-una din ele l-a recunoscut pe Sfântul Nicolae, care era înfăţişat cu omofor şi cu Evanghelia în mână.

Vinogradova,

Oraşul Lipeîk

Anunțuri
Citește articolul întreg | Make a Comment ( 8 so far )

Minuni pe pământul Estoniei

Posted on Februarie 1, 2009. Filed under: minune, vindecare | Etichete:, , |

Din cartea „Noi minuni ale Sf. Nicolae”

Editura Cartea Ortodoxǎ, Bucureşti, 2004

sf-Nicolae-07Multe locaşuri dumnezeieşti sunt pe pământul Rusiei şi nu puţine dintre ele sunt închinate plăcutului lui Dumnezeu, Sfântului Nicolae. Astfel de locaşuri există şi pe pământul estonian. Iată un mic paraclis, făcut din cărămidă în locul altuia mai vechi cu o sută de ani. El stă în drumul care duce spre lacul Ciudskoe, la poalele muntelui Bogorodiţkaia, pe care se înalţă măreaţă, cu turlele şi crucile de aur, mănăstirea de maici Piuhtiţk.

Pierdut printre tufişuri, paraclisul ne descoperă albul pereţilor săi la o cotitură de drum şi se ascunde din nou de ochii lumii, ca o fata morgana.

Odinioară aici era casa în care locuia, împreună cu familia sa, estonianul Soareş, iar alături era satul numit Sompa. Intr-o zi satul a ars şi cu el a ars şi casa lui Soareş. Şi, după cum spun legenda si letopiseţul mănăstirii Piuhtiţk, acest ţăran a început să-şi construiască o nouă casă.

Chiar în acea perioadă i-a apărut în vis lui Soareş Sfântul lui Dumnezeu, Nicolae, care i-a poruncit să coboare în fântână şi să scoată de acolo chipul său sfânt, spunându-i: „Tu îţi faci casă, ai un acoperiş deasupra ta, iar eu iată de cât timp mă aflu în fântâna ta murdară!”

Speriat de vedenie, Soareş îndeplini numaidecât porunca sfântului, scoţând din fântână icoana, însă cum ajunsese ea acolo, a rămas o taină. Se pare că aşa a trebuit să se întâmple, pentru proslăvirea Sfântului Nicolae pe acest pământ. După acest eveniment minunat, Soareş  împreună cu toată familia au îmbrăţişat credinţa ortodoxă, iar pe locul acesta, mai târziu, a fost ridicat un paraclis din lemn. Icoana a fost împodobită cu o ferecătură de argint şi în prezent se află în mănăstire, în altarul lateral închinat Sfântului Nicolae, din Catedrala Adormirii Maicii Domnului.

In fiecare an, de sărbătoarea Sfântului Nicolae, la paraclis şi în faţa lui se adună maicile şi pelerinii şi se săvârşeşte slujba sfinţirii apei, iar apoi se citeşte acatistul ierarhului. Nu doar paraclisul, ci şi biserica mare de lemn a Sfântului Nicolae, care se află în mijlocul cimitirului mănăstiresc, cu vârful ascuţit al clopotniţei, arată călătorilor obosiţi cărarea ce duce la izvorul dătător de viaţă. Până în ziua de azi dăinuie în inimile oamenilor dragostea pentru plăcutul lui Dumnezeu, care face minuni, dând ajutor oamenilor. El nu face diferenţe între popoare, ci îi iubeşte şi are milă de toţi.

Astfel, nu demult s-a îmbolnăvit estoniana Vivi, care locuieşte nu departe de mănăstire. Toţi, deopotrivă ruşi şi estonieni, o cunoşteau pe această femeie muncitoare şi se străduiau s-o ajute fiecare cu ce putea. Vivi credea că, după moartea neaşteptată a soţului, i-au cedat nervii şi de aceea o durea inima. Işi făcea griji pentru copii: trebuia să-i crească, să-i educe şi să-i trimită în lume. Vivi lua medicamente pentru inimă, însă starea generală a sănătăţii ei era din ce în ce mai proastă.

Intr-o noapte, fiind aproape adormită, i-a apărut Sfântul Nicolae sub  înfăţişarea unui bătrân venerabil, care i-a spus: „Roaba Domnului, tu ai cancer la sân!” Dimineaţa, îngrijorată şi răvăşită, a plecat la policlinica orăşenească, pentru o consultaţie la medicul oncolog. Medicul a confirmat diagnosticul Sfântului Nicolae şi i-a propus să o opereze urgent, fapt care ar putea-o salva, întrucât boala era în fază incipientă.

Vivi a fost operată şi s-a vindecat. A ieşit din spital sănătoasă, vioaie şi cu credinţă în minunile sfântului. Ea a primit credinţa ortodoxă, trăieşte şi munceste întru slava Domnului. Dumnezeu a ajutat-o să-şi educe copiii şi ea se bucură şi-I mulţumeşte Lui şi plăcutului Său, Sfântul Nicolae, pentru marea milă.

Protodiacon Boris Murtazov,

Oraşul Peciorî

Citește articolul întreg | Make a Comment ( 1 so far )

Bunicul cu barbă albă

Posted on Ianuarie 22, 2009. Filed under: Aratari ale Sf. Nicolae, minune, vindecare | Etichete:, , , , |

Din cartea „Noi minuni ale Sf. Nicolae”

Editura Cartea Ortodoxǎ, Bucureşti, 2004

Sf. NicolaeAveam cinci ani când, în timpul somnului, m-am speriat şi din această cauză m-am îmbolnăvit. Aveam adesea crize şi dureri mari de cap. Odată, în timpul războiului, când tocmai îmi reveneam după o astfel de criză, în faţă mi-a apărut un bătrân cu barbă albă:

– Ce s-a întâmplat, drăguţă, nu cumva eşti bolnavă?

– Cine eşti, bunicule? l-am întrebat eu.

– Sunt Nicolae, Făcătorul de minuni. Trebuie să te rogi lui Dumnezeu şi nu vei mai fi bolnavă.

Bătrânul a dispărut, iar eu am chemat-o pe mama şi i-am povestit ce mi s-a întâmplat. Ea m-a pus să-i jur că voi merge la biserică. Dar era război şi ne aflam sub ocupaţia nemţilor.

După război m-am căsătorit, însă nu aveam copii. Când a fost eliberat oraşul Petrozavodsk, m-am dus la biserică, am plătit o slujbă cu Acatistul Sfântului Nicolae, am aprins o lumânare şi am împodobit icoana sfântului cu un ştergar.

După slujbă m-am dus la o prietenă şi m-am culcat puţin. Din nou mi-a apărut în somn bătrânul cu barbă albă:

– Ei, drăguţă, acum eşti sănătoasă. Continuă să faci cum ai făcut azi. Iar cine te va obijdui, va suferi toată viaţa lui. Tu să nu cerţi pe nimeni, ci doar să spui: „Doamne, miluieşte-i pe cei ce mă urăsc”.

De atunci nu l-am mai văzut. M-am însănătoşit. Am cinci copii: patru băieţi şi o fată.

N. G. Paikaceva

Citește articolul întreg | Make a Comment ( 1 so far )

Cum se cuvine a cânta minunile tale?

Posted on Ianuarie 8, 2009. Filed under: ajutor, ajutor la operatii, minune, vindecare | Etichete:, , |

Din cartea „Noi minuni ale Sf. Nicolae”

Editura Cartea Ortodoxǎ, Bucureşti, 2004

sf-nicolae-18In anul 1988 am fost internată în spital cu crize puternice. Trebuia să fiu urgent operată. Soţul meu s-a dus la Catedrala Sfântul Nicolae să se roage Sfinţilor Nicolae, Făcătorul de minuni, şi Pantelimon pentru însănătoşirea mea. Trebuie să spun că pe atunci încă nu eram botezată, la biserică mergeam rar, slujbele nu le înţelegeam si mă adresam lui Dumnezeu numai după ajutor. In ajunul operaţiei, m-am rugat în gând Domnului nostru Iisus Hristos, promiţându-I că, dacă voi rămâne în viaţă, mă voi boteza. M-am rugat şi Sfinţilor Nicolae şi Pantelimon şi – o, minune! – operaţia dificilă, care a durat câteva ore, a reuşit. M-am însănătoşit repede, fără să fi avut vreo complicaţie. După ce m-am externat, m-am botezat în Catedrala Sfântul Nicolae. Slavă si mulţumire Domnului nostru Iisus Hristos, Sfinţilor Nicolae si Pantelimon!

Fiica mea suferea mult din cauză că nu avea copii. Cu credinţă şi cu nădejde m-am adresat din nou Sfântului Nicolae. Mă rugam în faţa icoanei sale făcătoare de minuni din catedrală. Peste un an s-a născut fiul ei şi nepotul meu cel mult dorit. Slavă Domnului şi sfinţilor Săi!

Al treilea ajutor l-am primit nu demult. Imi place foarte mult marea, însă întotdeauna mi-a fost frică să mă îndepărtez de mal. De data aceasta marea era liniştită şi, mustrându-mă pentru frica mea, am chemat în ajutor îngerul Păzitor şi m-am îndepărtat destul de mult de mal. Imediat am auzit cum cineva mi-a poruncit: „Întoarce-te!” In jurul meu nu era nimeni şi eu m-am îndreptat încet spre mal.

A început fluxul. Valurile mă duceau spre mal din ce în ce mai repede. Mă bucuram de ajutorul lor când, deodată, aproape de mal, ele au început să mă acopere. Nu reuşeam să mai trag aer în piept şi nu ajungeam cu picioarele la fundul apei. Am înţeles că mai am încă puţin şi mă înec. De teamă că s-ar putea să mor nespovedită şi neîmpărtăşită, am început să mă rog lui Dumnezeu şi Maicii Domnului. De data aceasta valurile au încetat să mă mai acopere. Încercând din răsputeri să-mi amintesc numele sfântului care îi ajută pe cei aflaţi în primejdie pe mare, mi-am spus: „Sfinte Nicolae, Ajută-mă, dă-mi putere să strig după ajutor, potoleşte valurile!” Şi minunea s-a întâmplat! Am putut striga. Am fost salvată! Totul s-a petrecut în doar câteva minute. Slavă şi mulţumire Domnului nostru Iisus Hristos, Maicii Domnului, Sfântului Nicolae, Făcătorul de minuni, şi Sfântului înger Păzitor!

Când am o greutate pe suflet, mă rog, citesc acatiste şi canoane. Gândurile, inima şi sufletul mi se liniştesc, bucuria mi se aşterne în suflet şi dobândesc puterea de a rezista în continuare.

Tamara,

oraşul Sankt- Petersburg

Citește articolul întreg | Make a Comment ( None so far )

Ochii lui Kolea

Posted on Octombrie 23, 2008. Filed under: minune, ocrotitorul copiilor, vindecare | Etichete:, , |


Din cartea „Noi minuni ale Sf. Nicolae”

Editura Cartea Ortodoxǎ, Bucureşti, 2004

Mama mi-a povestit cum bunica, Varvara Nicolaevna, l-a îngrijit pe fiul său, Kolea: îl dureau ochii. L-a dus la oftalmologi, însă fără nici un rezultat. Copilul suferea mult. Ii puneau în ochi nişte picături atât de puternice, încât, atunci când el plângea pe umărul bunicii, mătasea rochiei se găurea. Bunica s-a adresat unui profesor renumit. El a consultat băieţelul şi a spus: „Un ochi i s-a scurs. N-a rămas mult nici din celălalt. Eu nu sunt Dumnezeu, nu-i pot pune ochii la loc!” Varvara Nicolaevna a plătitla biserică o slujbă pentru vindecarea pruncului Nicolae. Sfântul Nicolae s-a milostivit de copil. Băieţelul s-a vindecat, nu i-a rămas nicio urmă de la boală. Mama spunea că ochii lui Kolea erau cei mai frumoşi.

Varvara Semionova,

Oraşul Ghelengik

Citește articolul întreg | Make a Comment ( None so far )

La icoana Sfantului Nicolae

Posted on Septembrie 28, 2008. Filed under: icoana facatoare de minuni a Sf. Nicolae, icoana Sf. Nicolae, icoane, icoane facatoare de minuni, marturii contemporane, minune, rugaciune, vindecare | Etichete:, , , , , |

Sursa:  Săptămânalul Formula-As

Pentru mine, Hunyadi Mihaela-Natalia, din Campulung Muscel, jud. Arges, verdictul medicilor din Bucuresti (Spitalul „Gh. Marinescu”) fusese cea mai crunta lovitura pe care o primisem in viata mea. Nenumarate teste si analize de laborator, precum si faimosul Rmn, efectuat tot la spitalul din Bucuresti, nu facusera decat sa confirme o boala incurabila, al carei sinonim este inca si astazi moartea: scleroza multipla in placi sau leuconevraxita. Dar mai tragic era faptul ca aceasta facuse adevarate ravagii in organismul meu, care nu avea decat 30 de ani.

Ori de cate ori deschideam ochii dimineata, stiam ca ma astepta inca o zi de cosmar. Medicamentele, ceaiurile si alimentatia speciala nu facusera decat sa-mi amplifice starile cumplite prin care treceam. Dar Dumnezeu imi lasase, dupa o luna de stat in pat, puterea de a ma misca singura. Mergand pe propriile mele picioare, am putut sa ajung la cateva biserici din imprejurimile localitatii unde locuiesc (Biserica Manastirii „Negru-Voda” – Calugareni, Biserica romano-catolica „Sf. Anton”, Biserica „Sf. Nicolae”, Biserica Manastirii „Namaesti”).

Am ajuns si la Manastirea „Caluiu”, unde mai fusesem candva, in anii colegiului de educatoare. Aici am gasit o icoana foarte veche, a Sfantului Ierarh Nicolae, in fata careia m-am rugat cu lacrimi in ochi pentru alinarea durerilor trupesti ce ma chinuiau ingrozitor. Iar sfantul nu numai ca mi-a ascultat si implinit ruga, dar m-a ajutat sa ma vindec. La scurt timp dupa acel pelerinaj, am putut afla, dupa efectuarea unui nou set de teste, ca celula nervoasa incepuse sa se refaca in chip miraculos, boala stationand. Treptat, am renuntat la o parte din medicamente, iar astazi pot spune ca m-am nascut din nou. E o senzatie pe care nu o pot descrie in cuvinte. Iata rugaciunea pe care i-am adresat-o Sfantului Nicolae: „Iubitorule de oameni, numai catre Tine, doctorul sufletelor si al trupurilor, si la adancul indurarii Tale cazand, cu zdrobire de inima si cu umilinta strig. Izvorule al vietii, miluieste-ma si pazeste-ma de boala care ma inconjoara, de durerea neincetata ce ma cufunda, intinde mana de ajutor cu rugaciunea mea pentru vindecarea bolii mele. Da-mi putere si rabdare sa-mi duc pana la capat crucea prin tine si impreuna cu tine. Fa ca suferintele mele sa nu fie zadarnice. Ajuta-ma sa inteleg si sa traiesc neintrerupt chemarea ta de a ma asemui si uni cu tine in suferinta, pentru mantuirea mea. Sfinte Parinte Nicolae, te cinstesc deoarece te rogi pentru noi lui Hristos, Dumnezeul nostru. Ca Tie se cuvin slava, cinstea si inchinaciunea in veci. Amin”.

Hunyadi Mihaela-Natalia

Campulung Muscel, jud. Arges

Citește articolul întreg | Make a Comment ( None so far )

Vedenia

Posted on Septembrie 25, 2008. Filed under: minune, ocrotitorul copiilor, rugaciune, vindecare | Etichete:, , |

Din cartea „Noi minuni ale Sf. Nicolae”

Editura Cartea Ortodoxǎ, Bucureşti, 2004

O femeie avea un fiu bolnav. Băiatul avea nouă ani şi nu putea să meargă. Mama se ruga cu lacrimi Sfântului Nicolae, Făcătorul de minuni.

Intr-o seară, când s-a întors acasă de la serviciu, mama a auzit cum fiul ei vorbea cu cineva. L-a întrebat cu cine a vorbit, iar băiatul i-a spus că l-a vizitat un bătrân, care semăna cu cel de pe icoană şi că s-au jucat împreună. După această vedenie, copilul a început să meargă.

V.V. Suhoroslova,

Oraşul Permi

Citește articolul întreg | Make a Comment ( None so far )

Ştiam că mă va ajuta

Posted on Septembrie 22, 2008. Filed under: minune, ocrotire, rugaciune, vindecare | Etichete:, , , |

Din cartea „Noi minuni ale Sf. Nicolae”

Editura Cartea Ortodoxǎ, Bucureşti, 2004

Aveam 11 ani când am primit Taina Sfântului Botez. Puţin timp după aceea, mama s-a îmbolnăvit. Medicii i-au pus diagnosticul şi au decis să fie operată. Ar fi fost a treia operaţie şi viaţa mamei era în pericol. Eu înţelegeam toate acestea, pentru că o vizitam la spital în fiecare zi. Nu se ştia dacă va supravieţui. .. Imi amintesc acea senzaţie de pustiu în casă.

Auzisem despre Sfântul Nicolae, Făcătorul de minuni şi înţelegeam că ne poate ajuta doar o minune. In ziua în care tata a dus-o pe mama la spital, eu am rămas singură în casă. Mi-amintesc că am plâns toată ziua şi, în genunchi, mă rugam Sfântului Nicolae. Ştiam că ne va ajuta, pentru că nu mai aveam altă speranţă. Cred că de atunci nu m-am mai rugat atât de sincer. Probabil că aşa se roagă doar copiii.

Câteva ore s-au scurs pe neobservate. Şi minunea s-a întâmplat! Părinţii mei s-au întors acasă veseli. Se întâmplase ceva de necrezut: analizele noi au infirmat diagnosticul şi nu mai era nevoie de operaţie. Medicii nu încetau să se minuneze. De atunci am credinţa fermă că Sfântul Nicolae, Făcătorul de minuni, nu mă va părăsi niciodată.

Şapte ani mai târziu m-am îmbolnăvit eu. La început boala semăna cu o bronşită, însă starea mi se înrăutăţea din ce în ce mai mult. Incepusem să scuip sânge, un simptom destul de periculos. Rezultatele analizelor au indicat în mod clar că e vorba de tuberculoză. Pentru confirmarea diagnosticului am fost însă internată în spital. Trebuie să vă spun că ai mei se aflau deja în spital cu acelaşi diagnostic. Nu venea nimeni să ne viziteze, însă ştiam că cineva se roagă pentru noi. Cu mine era icoana Sfântului Nicolae, Făcătorul de minuni.

Intr-o zi medicul mi-a spus că a doua zi urma să mai fac o analiză, de rezultatul căreia depindea dacă voi mai rămâne în spital un an sau voi fi externată. Seara m-am rugat mult în faţa icoanei Sfântului Nicolae, deşi nu mai era aceeaşi rugăciune curată ca în copilărie, însă eu continuam să cred într-o minune şi toată speranţa mea era doar în Dumnezeu. Il rugam pe Sfântul Nicolae să se milostivească spre mine, păcătoasa, şi să mă vindece. La un moment dat am simţit că el m-a auzit. Pe suflet mi se aşternuseră liniştea şi uşurarea. Am adormit ţinând în mâini iconiţa – unica mea speranţă.

Dimineaţa, rezultatul analizei a arătat că plămânii mei erau sănătoşi. Medicii se minunau şi voiau să scrie chiar şi un articol despre acest caz. Toţi au ajuns la concluzia că eu şi părinţii mei am avut o infecţie necunoscută, asemănătoare cu tuberculoza. Toată familia a fost externată.

Ştiu că m-a salvat o minune, pe care eu nu o meritam. In minte îmi răsunau cuvintele Mântuitorului: „De-acum să nu mai păcătuieşti, ca să nu-ţi fie ceva mai rău!” (In. 5, 14), şi mi se făcea frică…

Nu demult s-a îmbolnăvit din nou mama. Având în vedere că suportase câteva operaţii, eram conştienţi de faptul că viaţa ei atârna de un fir de aţă. Din nou eram stăpâniţi de frică şi de disperare. Am început să mă rog, de data aceasta împreună cu tata. Insă cât de mult se deosebea rugăciunea noastră de cea din copilărie! In loc de rugăciune, era un murmur continuu: „Pentru ce?” Dar se pare că aveam pentru ce.

Lacrimi de disperare mă înăbuşeau. Dar înţelegeam că doar cu lacrimi şi durere nu o voi putea ajuta pe mama. Numai acest gând mă mai susţinea în rugăciune. Impreună cu tata ne rugam Sfântului Nicolae şi Maicii Domnului în faţa icoanei „Bucuria neaşteptată”, citeam canoane pentru cea bolnavă, îi rugam pe cei apropiaţi să se roage pentru ea. Iconiţa mea ajunsese deasupra patului de spital. Doar o minune ne putea salva şi ea nu a întârziat să vină.

Ii mulţumeam din inimă Domnului, Preasfintei Sale Maici şi Sfântului Nicolae. Slavă Domnului pentru toate! Din cele trăite am înţeles un lucru: oricât de mult ne-am lupta noi pentru sănătate, pentru succes, pentru iubire, Dumnezeu ni le poate lua în orice clipă sau, dimpotrivă, ni le poate da. Niciun om nu are puterea de a-şi conduce viaţa după voia sa, însă, dacă va cere ceva de la Dumnezeu cu credinţă, El îl va auzi.

Daria, 18 ani,

oraşul Sankt- Petersburg

Citește articolul întreg | Make a Comment ( None so far )

Operaţia

Posted on August 21, 2008. Filed under: ajutor, minune, ocrotire, rugaciune, vindecare | Etichete:, , , |

Din cartea „Noi minuni ale Sf. Nicolae”

Editura Cartea Ortodoxǎ, Bucureşti, 2004

In spital era operat un om. Brusc, când chirurgul terminase operaţia, a început hemoragia. Medicul nu pricepea de unde curgea sângele. A trimis după un alt medic şi se gândea: „Până vine el, omul poate să moară.” In disperare, a strigat: „Nicolae, Făcătorule de minuni, ajută-mă!” In aceeaşi clipă, unul din asistenţi i-a spus ceva, iar el, pentru o secundă, şi-a întors privirea de la masa de operaţie. Când s-a uitat din nou la bolnav, hemoragia încetase la fel de brusc precum şi începuse. De atunci acest chirurg şi colegii săi nu încep nici-o operaţie fără să se roage. Astfel au ajuns ei la credinţă.

Nelly Toropkova,

Oraşul Armavir

Citește articolul întreg | Make a Comment ( None so far )

Somn cu pace dăruieste-mi!

Posted on Iulie 17, 2008. Filed under: ajutor, icoana facatoare de minuni a Sf. Nicolae, minune, ocrotire, vindecare | Etichete:, , |


Din cartea „Noi minuni ale Sf. Nicolae”

Ed. Sophia

Bucureşti, 2004


De mai mulţi ani sufeream de insomnie, iar în ultimii doi-trei ani adormeam doar cu ajutorul pastilelor.


Intr-o zi am aflat că prin oraşele mari se trece cu icoana Sfântului Nicolae, Făcătorul de minuni. Trebuia să ajungă şi în oraşul Toliati, unde locuiesc. Aşteptam această zi cu nerăbdare şi nădejde. Când icoana a fost adusă la Biserica Icoanei Maicii Domnului din Kazan, s-a făcut o procesiune. Era foarte multă lume. Părea că s-a adunat acolo tot oraşul.


Sufletul meu era vesel şi luminos, iar inima nutrea speranţa vindecării. Datorită milei lui Dumnezeu, ea a venit. In prezent, am un somn sănătos şi în fiecare dimineaţă Ii mulţumesc Mântuitorului nostru, Maicii Sale Sfinte şi Sfântului Nicolae, Făcătorul de minuni.

Roaba lui Dumnezeu Galina,

oraşul Toliati

Citește articolul întreg | Make a Comment ( None so far )

« Intrări anterioare

Liked it here?
Why not try sites on the blogroll...