Archive for iunie 2008
Ocrotitorul ceresc
Din cartea „Noi minuni ale Sf. Nicolae”
Ed. Sophia
Bucureşti, 2004
Am rămas fără serviciu. Producţia uzinei unde am lucrat aproape 16 ani s-a oprit. Câştigam bani prin diverse locuri, cum şi unde puteam, iar ca să mă angajez în specializarea mea nu era nicio nădejde, mai ales că mă apropiam de 50 de ani. Situaţia în familie era critică. Părintele de la biserică, aflând de situaţia mea, m-a sfătuit să mă rog Sfântului Nicolae şi să-i citesc în fiecare zi acatistul. I-am urmat sfatul.
Peste câteva zile am fost anunţat că eram aşteptat să fiu angajat conform specializării mele. Interesant este faptul că la întreprinderea unde am început să lucrez era ordinul ca să nu fie angajaţi oameni „de pe stradă” şi, când îmi semna cererea, şeful mă tot întreba cine este patronul meu.
De această minune m-am învrednicit eu, nevrednicul, din partea Sfântului Nicolae.
Alexei Popov, oraşul
Volgograd
Read Full Post | Make a Comment ( None so far )Prin mila Sfântului Nicolae
Din cartea „Noi minuni ale Sf. Nicolae”
Ed. Sophia
Bucureşti, 2004
Prima mea întâlnire cu Sfântul Nicolae a avut loc în copilărie. Noi, copiii, pe când ne jucam în casa străbunicii, am găsit icoana sfântului şi am adus-o în camera noastră. De atunci au trecut mulţi ani. Prin mila lui Dumnezeu, Sfântul Nicolae m-a salvat de o boală grea.
In 1995, după o operaţie, am simţit o durere acută în plămâni. Mi-au făcut o radiografie, în urma căreia au depistat o infiltraţie. Şi, după cum se întâmplă de obicei, medicii, fără să cerceteze cazul, m-au trimis la sanatoriu, unde am stat o perioadă, în nişte condiţii groaznice, fiind diagnosticată cu TBC. La un moment dat am vrut să fug de acolo.
In salon cu mine stătea o femeie credincioasă, care mi-a dat cartea ei de rugăciuni şi m-a sfătuit să mă rog Sfântului Nicolae. Peste câteva zile, prin mila lui Dumnezeu şi rugăciunile Sfântului Nicolae, eram deja acasă, vie şi sănătoasă. Pe plămâni mi-a rămas doar o cicatrice.
Vă imaginaţi?! După septicemie, la câteva zile după operaţie, slăbită, cu un plămân bolnav, am nimerit într-un focar de tuberculoză şi am reuşit să supravieţuiesc!
Roaba lui Dumnezeu Irina,
oraşul Serafimovici, regiunea
Volgograd
Read Full Post | Make a Comment ( None so far )Oaspetele ceresc
Din cartea „Noi minuni ale Sf. Nicolae”
Ed. Sophia
Bucureşti, 2004
Eram internată în Spitalul Alexandrovsk, când a ieşit numărul curent al ziarului „Adevărul credinţei”. Pe prima pagină era icoana Sfântului Nicolae de la Catedrala Nikolo-Bogoiavlensk. Vecina mea de salon, Asia, mi-a povestit următoarea întâmplare:
Era în timpul războiului. Ea avea zece ani. Intr-o seară geroasă de iarnă, cineva a bătut la uşă. Un bătrân se ruga să fie găzduit peste noapte. Deşi era puţin loc în casă, mama l-a primit cu bucurie. I-a dat să mănânce. Bătrânul i-a spus că tata a căzut prizonier (lucru adeverit mai târziu). S-a plâns apoi că a îngheţat până la oase. Mama i-a propus atunci să se culce el pe cuptor, iar pe Nicolae, fiul ei mai mare, l-a trimis să se culce în altă parte. Dimineaţa, mama a vrut să-l cheme pe bătrân la masă şi să-i pună în desagă ceva de-ale gurii. Dar el nu mai era nicăieri, dispăruse. S-au dus cu toţii la uşă: aceasta era însă încuiată. Şi-au îndreptat privirile spre icoană – bătrânul semăna cu Sfântul Nicolae. Asia mi-a luat din mâini ziarul şi cu blândeţe a întrebat: „Bunicule, unde ai plecat atunci? Nici mâncare nu ai luat!”
N. A. Milanova,
oraşul Sankt-Petersburg
Read Full Post | Make a Comment ( None so far )
„Cine se roagă pentru tine?”
Din cartea „Noi minuni ale Sf. Nicolae”
Ed. Sophia
Bucureşti, 2004
Când eram mică, în satul nostru venea deseori un căpitan de cursă lungă pentru a-şi vizita părinţii. Istorisirea lui mi-a rămas întipărită în minte pentru toată viaţa:
„Corabia noastră – povestea el – a ieşit în larg, ca de obicei, la pescuit. Marea era liniştită, când deodată a început să bată un vânt năprasnic. S-a stârnit furtuna. Pânzele s-au rupt, corabia nu mai putea fi manevrată şi s-a aplecat pe o parte. Valurile mari o aruncau ca pe o cutie de chibrituri. Nimeni nu putea să ne vină în ajutor şi cu toţii am simţit că moartea era inevitabilă… (mai mult…)
Scăparea din iad
Din cartea „Noi minuni ale Sf. Nicolae”
Ed. Sophia
Bucureşti, 2004
Întâmplarea pe care vreau să o povestesc mi-a fost relatată de mama, care, la rândul ei, a aflat-o de la o cunoştinţă împreună cu care merge la biserică. Ea reprezintă o mărturie a faptului că Sfântul Nicolae ajută tuturor oamenilor, chiar şi celor care sunt departe de Dumnezeu.
Totul s-a întâmplat în Belarus, chiar la începutul războiului. Soţul acestei femei era ofiţer. Locuiau împreună pe teritoriul cetăţii Brest. Când au început luptele, femeia, cu copilul nou-născut în braţe, a reuşit, ca prin minune, să fugă din cetatea învăluită de flăcările războiului.
Când şi-a revenit, a văzut că se află în pădure, într-un loc necunoscut. Nu ştia în ce parte s-o apuce. A cuprins-o deznădejdea. Copilul plângea, în jur erau doar copaci şi nici-o speranţă să găsească vreo cărare. Deodată, nu se ştie de unde, a apărut un bătrânel, sprijinit într-un toiag, care i-a spus: „Mergi în direcţia aceasta, acolo vei găsi ajutor!” şi a dispărut. Femeia s-a îndreptat în direcţia indicată de bătrân şi peste puţin timp a ajuns într-un sat. Acolo a fost găzduită de doi ţărani în vârstă, soţ şi soţie.
Atât timp cât a durat războiul, femeia şi copilul au locuit în acest sat. Nemţii nu au ajuns până aici. După război, femeia a mers la biserică şi acolo l-a văzut într-o icoană pe „bătrânelul” din pădure. Era Ierarhul Nicolae. „De atunci merg întotdeauna la biserică şi niciodată nu uit să mă rog sfântului”, mărturiseşte femeia.
Elena Cistikina
Read Full Post | Make a Comment ( None so far )Hrănitorul celor flămânzi
Din cartea „Noi minuni ale Sf. Nicolae”
Ed. Sophia
Bucureşti, 2004
Familia mea era foarte credincioasă. In casa noastră se păstrau icoanele Mântuitorului, a Maicii Domnului şi a Sfântului Nicolae. In faţa lor ardea întotdeauna candela. In anii grei de după revoluţie, părinţii împreună cu noi, copiii – eram trei, de la vârsta de un an până la cinci ani -, locuiam în Smolensk. Tata avea serviciu, iar mama, pentru a ne hrăni, se ducea în satele de prin apropiere şi schimba hainele pe pâine, lapte, făină – orice găsea, însă nu reuşea întotdeauna şi foamea o silea să mai încerce încă o dată. (mai mult…)
„Cumpărătorul ceresc”
Din cartea „Noi minuni ale Sf. Nicolae”
Ed. Sophia
Bucureşti, 2004
In anii ’60 erau puţine biserici care funcţionau, iar cea mai apropiată de noi se afla la 45 km de sat. Intr-o zi, bunica se pregătea să meargă la biserică. Mai trebuie să vă spun că eram foarte săraci şi, în timpul liber, mama făcea şaluri de lână pentru vânzare. „Ia cu tine şi şalurile! i-a spus ea bunicii. Poate vei vinde la piaţă câteva”. Bunica a lăsat capul în jos:
„Cine face aşa? Piaţa şi biserica nu au nimic în comun. Şi dacă nimeni nu va cumpăra şi eu nu voi reuşi să ajung la biserică? Eu vreau să merg la biserică!”, se tânguia ea. (mai mult…)
Recăpătarea vederii
Din cartea „Noi minuni ale Sf. Nicolae”
Ed. Sophia
Bucureşti, 2004
Arhiepiscopul Nikon de Vologda îşi amintea despre o întâmplare care demonstrează încă o dată legătura strânsă a locuitorilor cerului cu cei de pe pământ. Intr-un sat locuia un oarecare creştin evlavios, care nu lipsea de la nici-o slujbă, mai ales în zilele de sărbătoare. Odată, în ziua prăznuirii Sfântului Nicolae, soţia lui, grăbindu-se să termine lucrul pentru a nu întârzia la slujbă, a uitat să încuie uşa de la casă. (mai mult…)
Ajutorul Sfantului Ierarh Nicolae – o marturie contemporană
Cum am ajuns eu sa citesc acatistul Sfantului Ierarh Nicolae, nu stiu. Cum am inceput sa ma rog sfantului Nicolae, nu stiu. Dar stiu ca m-a ajutat mult! Inainte de a intra la facultate, timp de un an de zile, nu ma culcam, pana nu citeam acatistul sfantului Nicolae. Am intrat la facultate prima, mi-a luminat mintea si am invatat cu drag in facultate, am primit bursa, am luat un examen greu cu cea mai mare nota. Si toate astea, eu cea care in scoala (generala si liceu) invatam greu, si note mai mari de 8 erau rare in carnetul meu. Imi era drag sa citesc, dar retineam greu ceea ce citeam. Pentru a retine, trebuia sa repet de multe ori, imi pierdeam rabdarea si mi se facea lene. Dar de cand m-am rugat sfantului Nicolae, mintea mea a inceput sa retina mai usor. Nu numai ca retineam, dar si intelegeam cu usurinta. Citeam un curs de trei ori si il retineam. Numai cu ajutorul Sfantului Nicolae am putut invata.
La un examen, aveam foarte multa materie de parcurs, si nu aveam timp suficient. Motto-ul meu din facultate era: „Prima conditie pentru a reusi la examen, e sa te prezinti la el.” (Mai aveam unul: „Dumnezeu cu mila!” si acesta imi era cel mai drag, pentru ca la mila Lui suntem).Dar la acest examen nu voiam sa merg. Seara am citit acatistul Sfantului Nicolae si dupa ce i-am cerut ajutorul, m-am culcat. Nu pot nici acum sa-mi explic cum am ajuns in amfiteatru, la examen. Ce cautam eu acolo? Si ma minunam, cum m-am trezit si cum am ajuns acolo…, doar seara mi-am spus ca nu voi veni la examen. Si am luat examenul cu cea mai mare nota din grupa mea. Si in toti anii de facultate, m-am rugat sfantului sa ma ajute la scoala. Si m-a ajutat. (mai mult…)
Icoana făcătoare de Minuni a Sfântului Nicolae
Din cartea „Sfântul Ierarh Nicolae – mirul iubirii lui Hristos”
Ed. Pars Pro Toto
Iaşi, 2007
Diac. Dr. Ioan Valentin Istrati
În final, aş dori să istorisesc o minune pe care Sfântul a săvârşit-o printr-o icoana a sa, trecând de graniţele ţărilor şi ajungând într-o Biserică a sa din România.
În 1998, am fost la Kiev şi Moscova pentru a mă închina la Bisericile şi Mânăstirile de acolo. La Moscova, am găsit într-un magazin de obiecte bisericeşti o icoană preafrumoasă a Sfântului Ierarh Nicolae, îmbrăcată în aur. Icoana este o copie fidelă a unei icoane făcătoare de minuni foarte vestită în toată Rusia.
Deşi icoana a fost cumpărată dintr-un magazin, mai mulţi prieteni mi-au spus că voi avea probleme la vămile prin care voi trece spre casă. Aveam de trecut vama ruso-ucraineană, vama ucraineano-transnistreană, cea transnistreano-moldovenească şi cea moldo-română. (mai mult…)
« Intrări anterioare
Sf. Nicolae, Arhiepiscopul Mirei Lichiei 