Duşmanul nu a putut trece
Din cartea „Noi minuni ale Sf. Nicolae”
Editura Cartea Ortodoxǎ, Bucureşti, 2004
In timpul blocadei Leningradului, Mitropolitul Alexie, viitorul Patriarh, a avut o vedenie cu Sfântul Nicolae, care i-a grăit: „Este bine să veniţi după ajutor la mine, dar cel mai bine este să n-o uitaţi pe Maica Domnului!”
Găsind un loc retras în Catedrala Sfântului Nicolae, împreună cu marea nevoitoare, schimonahia Maria, el săvârşea rugăciuni, nădăjduind că Maica Domnului Grabnic Ajutătoarea şi Sfântul Nicolae (în catedrală se găseau icoanele lor făcătoare de minuni) nu vor permite ca duşmanul să intre în oraş.
Duşmanul nu a intrat în oraş. Mai mult decât atât: el nu a putut înainta mai departe în Rusia.
Schiegumenul Savva (+1980)
Read Full Post | Make a Comment ( 1 so far )Pe mulţi de la moarte salvându-i
„Noi minuni ale Sf. Nicolae”
Editura Cartea Ortodoxǎ, Bucureşti, 2004
Când a început războiul, familia noastră locuia în Gatcina. Trebuia să fim evacuaţi cu o parte a uzinei Putilovsk, unde lucra tata, în Ural. Dis-de dimineaţă am pornit la drum pe cai. Spre seară am ajuns în Alexandrovka, unde ne-a oprit o santinelă. Am fost nevoiţi să ne instalăm într-o casă liberă, la marginea satului. Lumină nu era. Mama a aşternut pe podea câteva haine de-ale noastre şi ne-a culcat.
Noaptea a început un raid aerian: nemţii înaintau spre Pulkov. Tunurile noastre au răspuns la atac. Se auzeau numai bubuituri, totul era în flăcări. Eram speriaţi. Ne-am adunat toţi la un loc şi am început să ne rugăm: „Doamne, ajută-ne!” Când o nouă explozie a luminat casa, mama a strigat şi a privit spre colţul din dreptul ei. Acolo, în fâşia de lumină, se vedea clar icoana Sfântului Nicolae, Făcătorul de minuni. Noi am strigat după ajutor.
Când am plecat din Alexandrovka, mama a luat şi icoana. Impreună cu noi, ea a trecut prin război şi prin trei lagăre de concentrare fasciste. Sfântul Nicolae ne-a ocrotit şi astfel noi am rămas în viaţă.
Nina Sokolova,
oraşul Sankt-Petersburg
Read Full Post | Make a Comment ( None so far )Duşmanii Bisericii
„Noi minuni ale Sf. Nicolae”
Editura Cartea Ortodoxǎ, Bucureşti, 2004
Până la sfârşitul anilor ’50 la noi se slujea în Biserica Sfântul Nicolae. Încă înainte de a fi dărâmată, un oarecare Iastrebov a tras cu arma în crucile bisericii. Peste câteva zile a nimerit sub roţile unei căruţe şi a rămas fără picioare. Striga de durere, dar mulţi din cei care erau de faţă în momentul accidentului nu s-au putut apropia de el. O putere nevăzută îi oprea. Nici soţia lui nu a putut face nimic ca să-l salveze. El a rămas acolo, sub roţi, mult timp. Intr-un târziu a fost totuşi scos, dar picioarele i-au rămas ţepene până la sfârşitul vieţii. A trăit puţin. Până azi mulţi săteni îşi amintesc despre aceasta întâmplare. Nu au murit de moarte bună nici cei care au participat la dărâmarea bisericii.
Viaceslav,
regiunea Ivanovo
Read Full Post | Make a Comment ( 1 so far )
Ocrotitorul ceresc
Din cartea „Noi minuni ale Sf. Nicolae”
Ed. Sophia
Bucureşti, 2004
Am rămas fără serviciu. Producţia uzinei unde am lucrat aproape 16 ani s-a oprit. Câştigam bani prin diverse locuri, cum şi unde puteam, iar ca să mă angajez în specializarea mea nu era nicio nădejde, mai ales că mă apropiam de 50 de ani. Situaţia în familie era critică. Părintele de la biserică, aflând de situaţia mea, m-a sfătuit să mă rog Sfântului Nicolae şi să-i citesc în fiecare zi acatistul. I-am urmat sfatul.
Peste câteva zile am fost anunţat că eram aşteptat să fiu angajat conform specializării mele. Interesant este faptul că la întreprinderea unde am început să lucrez era ordinul ca să nu fie angajaţi oameni „de pe stradă” şi, când îmi semna cererea, şeful mă tot întreba cine este patronul meu.
De această minune m-am învrednicit eu, nevrednicul, din partea Sfântului Nicolae.
Alexei Popov, oraşul
Volgograd
Read Full Post | Make a Comment ( None so far )Permis de eliberare
Din cartea „Noi minuni ale Sf. Nicolae”
Ed. Sophia
Bucureşti, 2004
In timpul războiului, un tânăr din localitatea noastră, pe nume Nicolae, a ajuns într-un lagăr de concentrare. Acolo exista o regulă: toţi cei slăbiţi erau adunaţi în grup şi trimişi la „baie”. Ce se înţelegea prin acest cuvânt, ştiau toţi – moarte! Intr-un asemenea grup ajunsese şi Nicolae al nostru. Mergea cu greu. Nu mai avea puteri… Dar deodată i s-a aprins în suflet dorinţa arzătoare de a trăi. Din răsputeri s-a rugat Sfântului Nicolae:
„Sfinte părinte Nicolae, iartă-mă! Rău te-am cinstit, puţin m-am rugat, însăacum sunt într-un mare necaz. Acasă mi-au rămas soţia şi doi copii mici. Cât de mult aş vrea să mă întorc acasă! Nu vreau să mor aşa tânăr! Ajută-mă!”
Pierzătorul învăţăturilor diavoleşti
Din cartea „Noi minuni ale Sf. Nicolae”
Ed. Sophia
Bucureşti, 2004
Ieromonahul Serghie (Râbko), parohul Bisericii Pogorârea Sfântului Duh din cimitirul Sfântul Lazăr, oraşul Moscova, a relatat următoarele: La începutul anilor ’90, a fost trimis să reorganizeze schitul Optina. O femeie i-a povestit cum ajunsese ea la credinţă. Era membru activ de partid şi se ocupa de propaganda antireligioasă. De la un timp, a început să-i vină în somn bunicul, Stepan, care fusese preot. El îi povestea nepoatei anumite întâmplări din viaţa ei, pe care aceasta nici nu le bănuise. Astfel, i-a descoperit că mama ei nu era femeia pe care o considera ea drept mamă, fapt care, mai târziu, s-a adeverit. Iar altă dată, tot în vis, ea a văzut moartea mucenicească a bunicului său: cum comuniştii l-au bătut, l-au batjocorit şi l-au aruncat de viu într-o fântână, unde el a murit în chinuri groaznice, iar familia sa – preoteasa şi copiii – a fost obligată să stea zile întregi lângă fântână şi să privească la chinurile lui.
Înţelepţirea fetei leneşe
Din cartea „Minuni ale Sfantului Nicolae”
Ed. Sophia
Bucureşti, 2007
O fetiţă, pe care mama sa a crescut-o în credinţa ortodoxă, îl cinstea mult pe Sfântul Nicolae. Însă ea era foarte leneşă la învăţătură şi, în special, nu-i plăcea sa rezolve problemele complexe de chimie şi fizică. La ore, temându-se că va fi chemată să răspundă la tablă, stătea foarte tăcută şi se ruga fierbinte Sfântului să o ajute, făgăduindu-i sincer că aşa ceva se întâmplă pentru ultima dată şi că, de acum înainte, chiar îşi va face temele. Iar Sfântul Nicolae nu se mânia pe copila nechibzuită şi o ajuta de fiecare dată. Astfel, cu rugăciunile Sfântului Părinte Nicolae, fetiţa nu avea la aceste materii note de doi şi trei [n. tr.: În sistemul rusesc de învăţământ notele de 1,2 şi 3 indică rezultatele slabe, iar cele de 4 şi 5 rezultatele bune şi foarte bune].
Ajutătorul preoţilor
Din cartea „Noi minuni ale Sf. Nicolae”
Editura Cartea Ortodoxǎ, Bucureşti, 2004
Aş vrea să povestesc câteva întâmplări despre ajutorul minunat al Sfântului Nicolae al Mirei Lichiei. Acestea mi-au fost istorisite de către un preot, de la care am primit un medalion cu chipul Sfântului Nicolae. Din păcate, nu i-am aflat numele. Ştiu doar că este din Petergrof. El mi-a povestit: Sfântul Nicolae, mare şi grabnic ajutător al tuturor creştinilor, este pe bună dreptate numit Făcător de minuni. Cunosc multe cazuri ale ajutorului său; m-a ajutat şi pe mine păcătosul.
Read Full Post | Make a Comment ( None so far )
Sf. Nicolae, Arhiepiscopul Mirei Lichiei 
Trebuie să fii autentificat pentru a publica un comentariu.