Mirul Iubirii lui Hristos

Tinereţea Sfântului

Posted on octombrie 26, 2008. Filed under: Mirul Iubirii lui Hristos, viata Sf. Nicolae | Etichete:Mirul Iubirii lui Hristos, Sf. Nicolae, viata Sf. Nicolae |

Din cartea „Sfântul Ierarh Nicolae – mirul iubirii lui Hristos”

Ed. Pars Pro Toto

Iaşi, 2007

Diac. Dr. Ioan Valentin Istrati

În Patara, acest oraş înfloritor, s-a format tânărul Nicolae în a doua jumătate a secolului al III-lea după Hristos, în timpul împăraţilor Probus şi Diocleţian. Nu se cunosc foarte multe despre familia sa. Viaţa sa a fost scrisă de un cronicar anonim în jurul anului 400 A.D., care cunoştea bine cetatea Mira, acolo unde Nicolae a fost episcop. Din această viaţă se inspiră Eustratios, preot la Constantinopol, după care lucrarea este pierdută. Sf. Nicolae de Mira a fost uneori confundat cu un alt Sfânt Nicolae, monah la Sion, episcop de Pinara, care a trăit însă la două secole după Sf. Nicolae de Mira, în timpul împăratului Iustinian cel Mare. De aici se explică cele două informaţii diferite despre părinţii sfântului ierarh, care s-ar fi numit fie Epifanie şi Nona, fie Teofan şi Ioana. În realitate, în secolul al III-lea, datorită persecuţiilor, creştinii nu putea avea Biserici sau şcoli creştine aşa cum pomeneşte viaţa Sf. Nicolae de Sion, dar totuşi, după mărturia Sf. Metodiu de Olimp, la Patara erau cercuri intelectuale creştine tolerate de autorităţile publice.

Tinereţea Sfântului a avut loc în atmosfera romană în care se cântau imnele cavalereşti Iliada şi Odiseea, se citeau filosofii stoici, etc. Patara era cetatea permanentului transfer social şi economic de la Roma către Siria şi palestina, căci aceasta eraun port de tranzit în Mediterana. În această varietate de elemente culturale, mesajul înălţător al creştinismului era o noutate absolută pentru tinerii doritori de înţelepciune şi puritate.

După Ioan Diaconul, părinţii creştini ai Sfântului l-au educat cu mare grijă şi l-au învăţat tainele credinţei şi ale iubirii de oameni. A primit o educaţie creştină înaltă şi părinţii lui l-au iniţiat în citirea Sfintei Scripturi de la vârsta de cinci ani.

Erminia bizantină păstrează iconologic tradiţia educaţiei alese pe care a primit-o sfântul: „Sfântul se dă la dascăl să înveţe carte. Case şi într-însele părinţii Sfântului Nicolae şi înaintea lor un dascăl bătrân primeşte pruncul, dându-i tăbliţa scrisă. Şi iar mai încolo, afară din casă sfântul merge la şcoală cu trăistuţă de gât şi cu tăbliţă în mână, iar înapoia lui slujnica, şi înaintea lor şcoala” (Dionisie din Furna, op. cit. p. 173).

Tinereţea sfântului a fost un model de feciorie şi iubire de înţelepciune. Era nelipsit din Biserică, iar idealuril lui erau  în Scriptură şi în martirii Bisericii timpurii. Metafrastul spune despre aceasta: „Deci, ca un pământ bun şi fertil, când a ajuns la vârsta cea cuvenită a fost trimis la studiu la profesor (grammaticus). În  povăţuirea acestuia, într-un scurt timp Nicolae a învăţat multele discipline, deşi toate cele de natură politică şi mercantilă le-a respins. El a invitat anturajul de prieteni fără bună măsură şi discuţiile cu femeile (…). Părăsind căile lumeşti, el îşi petrecea tot timpul în Sfintele Biserici.

Alte surse aghiografice susţin că Sfântul a studiat în tinereţe la Alexandria Egiptului, unul dintre cele mai faimoase centre culturale şi academice ale Imperiului roman.

De asemenea, unii scriitori eclesiastici afirmă că Sfântul a întreprins o călătorie în Ţara Sfântă şi în Egipt pentru a se închina la „locurile pe unde a trecut Hristos şi pentru a primi din învăţătura Părinţilor asceţi din acele locuri”, împlinind cuvântul psalmistului David care spune: „Intra-vom în locaşurile Lui, închina-ne-vom la locul unde au stat picioarele Lui” (Psalm 131,7).

Majoritatea aghiografilor menţionează că părinţii sfântului au murit pe când sfântul era la o vârstă fragedă, lăsându-i o avere considerabilă, pe care el a dăruit-o multor familii sărace.